Sunt cărți care se adresează oamenilor dintr-o anumită perioadă istorică, dintr-o anumită zonă de conștiință, iar altele care sunt și au valabilitate pentru totdeauna, pentru toate ”timpurile”.
Aceasta, împreună cu prima parte, ”Noua Ordine Vibrațională”, se încadrează în această din urmă categorie. Nu te speria dacă vezi cartea asta atât de groasă, pentru că foarte curând vei vedea că e, poate, singura carte pe care ai citit-o pe nerăsuflate și ai înțeles-o foarte clar. De ce? Pentru că, precum zicea Einstein, dacă nu poți explica o teorie, o realitate, pe înțelesul omului simplu, în cuvinte uzuale, oricât de greu de înțeles ar putea aceasta părea la început, înseamnă că n-ai înțeles-o nici tu. De ce? Pentru că adevărul, o mare parte din el, tu deja îl ai în tine, iar când ți-l zic eu, o să-ți pară foarte familiar, de bun simț, ca și cum deja îl știai. Ieșirea în afara zonei de confort nu se face doar în situații evidente de viață, ci și mental, când încerci cu curaj să treci de limita cunoașterii tale, să înțelegi lucruri noi, să ți le explici singur. Când depășești bariera, când crezi cu adevărat că răspunsurile ‘or să-ți vină, adică când intri în ”gaura neagră”, vei fi ghidat de Sus spre acel răspuns. Și exact asta am făcut și eu cu aceste două cărți, m-am aruncat într-o mare gaură neagră, m-am avântat cu curaj să scriu despre ceva ce nu știam înainte, despre ce nu înțelegeam înainte, sau așa credeam, dar vroiam să aflu. Am avut încredere că dacă continui să intru, răspunsurile despre cine sunt eu (și, implicit, voi) vor veni pe parcurs, ca pașii, gândurile și stările îmi vor fi ghidate în direcția bună de Dumnezeu. Oricum, odată depășit “orizontul evenimentului“, adevărata linie roșie, nici nu mai ai cum să te întorci înapoi. Drumul este într-un singur sens: spre aflarea răspunsului. Valoarea unei cărți nu este dată de criticii literari consacrați, majoritatea slujitori obedienți ai diferitelor interese. Nu este dată nici de cititorii contemporani, dacă este mult peste nivelul lor de conștiință. Ci este dată de timp, de timpul de după, în care mințile vor avea un nivel de conștiință mai ridicat și vor putea aprecia la adevărata valoare opera scriitorului. Dar, în acest timp aproape de marginea lumii, „timpul” este în schimbare foarte rapidă, și, deci, o carte bună are toate șansele să poată fi apreciată corect... Deși, în nebunia momentului în continuă intensificare, oamenii nu prea mai au mult timp de stat cu ochii pe o carte. Vâltoarea evenimentelor devine curând amețitoare. Iar viitorii „elevi” în această clasă vor fi foarte departe de cărțile scrise urmărind spectacolul dintre două lumi. Aparent, aceste cărți se pierd în zona de trecere între lumi... Însă, nu este așa. Bucuria scriitorului veritabil nu mai este cea a egoului minții, și anume recunoașterea oamenilor, marketingul fals etc., ci cea a sufletului mulțumit că și-a adus în mod real contribuția la „lumina lumii”, la restructurarea modului de gândire al școlii pe care tocmai a absolvit-o, că și-a dus la bun sfârșit misiunea pentru care a venit aici. Fragment din cartea: De la Big Bang la Dumnezeu, mintea care te minte "Problema cu frică, când te apucă, este că te orbește... Nu mai vezi nimic în fața ochilor decât sursa fricii, evenimentul (lucrul, situația, ființă etc.) care te face să-ți bată inima că la Balamuc, să-ți tremure vocea și picioarele, să înțepenești pe loc și să ai plexul solar în chingi. Tot restul detaliilor din jur devin blurry, doar un decor — vezi NOV. Din această cauză chiar o poți păți urât când ți-e frică, pentru că, efectiv, atragi evenimentul respectiv, ești total în același plan vibrațional cu el, în același canal al evenimentelor, deconectat de orice altceva. Nu mai ai vezi nimic în jur, decât acel eveniment care pare că se apropie de tine cu viteza enormă. Ți-a scăzut mult vibrația, vezi mult mai puțin, doar evenimentele negative de acea frecventă joasă. Dacă nu ai avea nicio frică de el, în acele clipe tu ai vedea bine toată configurația detaliilor situației și ai găsi rapid o soluție simplă de a evita pericolul. De exemplu, atunci când sofezi, dacă nu ai frica de mașinile care vin spre tine, le ocolești banal printr-o simplă rotire de volan. Însă dacă ți-e frică de mașină care vine spre tine cu viteză din sens opus, încremenești de spaimă cu mâinile pe volan și faci imediat accident. Poți chiar să rotești în disperare volanul greșit și să intri tu în ea, chiar dacă aceasta încercă să te ocolească. Acesta este un exemplu extrem de frică care se manifestă când ești foarte aproape de linia roșie, în care tu ești atras puternic de evenimentul pe care nu-l înțelegi. Similar se întâmplă cu toate lucrurile din viață care te atrag puternic: frică, neînțelegerea din tine legată de un anumit lucru te atrage putemic spre acel lucru (fiind în același plan vibrațional cu el) în scopul înțelegerii acestuia. Poate de aproape îl vezi mai bine, nu? Sau, măcar, pentru a te elibera de acea frică foarte supărătoare, vei înțelege, într-un final, ce se ascundea în spatele ei. Cu cât ești mai mult în frică, cu atât vezi mai puțin din ce-i în jur. Holograma ta devine din ce în ce mai cenușie, mai lipsită de informații, de semne pe care să le înțelegi. Fiecare frică este că o pată întunecată peste ochii tăi care te face să vezi foarte puțin în direcția sursei de frică. Practic, îți obturează tot restul detaliilor care se ascund după redline-ul acesteia, pe care dacă l-ai trece, le-ai vedea ușor. "
De la Big Bang la Dumnezeu, mintea care te minte
- Autor: Cristian Raduta
- An apariție: 2017 (vezi top cărți)
- Editura: THE NEW EARTH
- Nr. pagini: 600
- Categorie: Dezv Spirituala
