Iluzia cristalizării. Comunism, exil, destine Cei doi autori, moldoveni de-a dreapta si de-a stânga Prutului, se fălesc nevoie-mare, se provoacă, se completeaa și se lăsă purtați de gânduri într-un dialog de-a dreptul copleșitor.
Experiența domnului Radu Negrescu-Sutu, aceea a unui om care a contribuit la facerea istoriei (familia ilustră, implicarea personală), cultura sa și, în egală măsură, cea a Lilianei Corobca, prin prisma preocupărilor pentru exilul românesc și a talentului său literar, sunt remarcabile. Cei doi literați flanează cu eleganță și cu ușurința cunoscătorilor de calibru prin istorie, inclusiv prin cea literară și, în special, prin cea recentă, cu toate ale sale: traumele comunismului, ale exilului, bucuriile și tristețile mărunte si mari ale omului silit la dezrădăcinare, adaptările si (re)întoarcerile acasă. Cei doi se oglindesc în aceeași apă, amândoi au trecut malurile înspre si dinspre acasă. Exilul – trăit sau studiat – i-a adunat în aceeasi pagina. - Flori Bălănescu Fragment din cartea "Iluzia cristalizării" de Liliana Corobca, Radu Negrescu-Sutu "Tot la școala primară am făcut cunoștință cu slavizarea limbii române, de sorginte latină, care începuse prin 1954, executată cu mult zel de comunistul prosovietic Roller. La școală eram învățat să scriu pîine și cîine, în timp ce părinții mei scriau pâine și câine, dar nu puteau să-mi explice la vârsta aceea din ce motive ortografia se schimbase și nici că era ordin de la împărăție ca tembelizarea populației să înceapă chiar din școala primară. Șoim al patriei ați fost? Nu, aceștia au fost „fabricați" de-abia în 1976, când eu eram deja de mult adult. Dar acest gen de îndoctrinare se practică și în Germania nazistă și în alte țări. Am văzut odată la televizor un documentar despre genocidul armenilor din Imperiul Otoman, în fine, din ce mai rămăsese după Primul Războiul Balcanic, unde o avocată, care se credea turcoaică, a descoperit că familia sa îi ascunsese adevărul, spre a o feri de primejdii, ea avea acum un nume turcesc, fusese îndoctrinată de mică de turcii cei musulmani și a fost bulversată descoperind adevărul, aflând cum ai ei, care erau armeni creștini, fuseseră decimați de Junii Turci în timpul Războiului cel Mare. Această doamnă răscolește acum trecutul stirpei sale, al nației sale, s-a reconvertit la credința strămoșească, deoarece armenii au fost primii care au trecut la creștinismul ortodox ca religie de stat, în primul veac, și duce acolo o luptă sublimă de afirmare a identității. Tot la Cuibu cu barză, am fost făcut pionier, dar nu am avut „cinstea" de a depune jurământul acela debil de prima dată, deși nu eram coada clasei, aveam chiar note foarte bune, dar aveam origine „nesănătoasă" și un tată cu decorații necomuniste. Însă cum era ordin de la stăpânire ca toți copiii să fie pionieri, așa cum nu putea rămâne nimeni mai târziu corigent la limba rusă, am fost făcut pionier în a doua serie. Atunci am rostit solemn: - Eu, tânăr pionier al Republicii Populare Române, îmi iau angajamentul..., pe care noi îl pronunțăm „pisicește", în derâdere: „miau angajamentul", și-am devenit pionier, fala țării, fiind foarte bucuros că acum nu mai râd ceilalți copii de mine că nu sunt fruntaș la învățătură."
