Nasterea unei pietre

Nașterea unei pietre. Narațiunea spectaculară din perspectiva regizorală Radu Teampau (n. 3 iunie 1970, Turda) este absolvent al Facultății de Litere, Secția Teatru a Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, specialitatea regie de teatru (1996).
Citește tot rezumatul cărții Nasterea unei pietre... Obține diploma de master în Filosofia Culturii și Artele Spectacolului (2006) și diploma de doctor în Teatru și Artele Spectacolului cu teza Narațiunea regizorală (2015). Este regizor și cadru universitar al Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca. Colaborează, ca regizor, la mai multe teatre din țară: Teatrul Național Cluj, Teatrul Puck Cluj, Teatrul „Elvira Godeanu” Tg. Jiu, Teatrul Municipal Turda, Teatrul Tineretului Piatra Neamț, Teatrul „Csiki Gergely” Timișoara, Teatrul „Radu Stânca” Sibiu; participă la festivaluri și workshopuri naționale și internaționale de teatru; realizează spectacole în cadrul teatrului independent. Cărți publicate: Logolatria (proză scurtă), Editura Dacia (2003); Taifasuri mileziene (piese de teatru - 2007) și Teatru (piese de teatru - 2010), Editura Casa Cărții de Știință; E-mail-uri teatrale (eseu), Editura Eikon / Școala Ardeleană (2014). Carena în cer – narațiunea actorului din perspectiva regizorală, Editura Eikon / Școala Ardeleană (2015), carte nominalizată la Premiul pentru Teatru al Uniunii Scriitorilor din România Filiala Cluj. * * * Excursul de față își propune să investigheze elementele specifice narațiunii spectacolului optând, dintr-o vastă și bogată gama spectaculară, pentru screendance. Într-o tentativă de a caracteriza narațiunea spectacolului vom apela la o triplă definiție. În primul rând, narațiunea spectacolului are ca gen proxim produsul cultural, iar că diferența specifică durata expunerii publice a spectacolului. În al doilea rând, narațiunea spectacolului are ca gen proxim situația enunțiativă, iar că diferența specifică durata enunțării. În al treilea rând, narațiunea spectacolului are ca gen proxim prezentarea unui eveniment, iar că diferența specifică prezentul prezenței ficționale. [...] Screendance-ul nu a apărut din neant. Genul își trage rădăcinile, cel puțin o parte dintre ele, chiar din primele încercări cinematografice. În acest sens, considerăm ca o cercetare a surselor ori a vecinătăților de aparență și contur, pe care le putem identifica în experiența istorică, are o relevanță în descrierea adecvată a subiectului aflat în cauză. - Radu Teampau Citește mai puțin...