Ediția de față prezintă corespondența arhimandritlui Sofronie (Saharov, 1896-1993), deosebit nevoitor-scriitor, cunoscut drept autorul cărții Cuviosul Siluan Athonitul, cu unul dintre cei mai mari theologi orthodocși ai veacului trecut - protoiereul Gheorghe Florovski (1893-1979).
Scrisorile publicate prezintă un interes atât istoric, cât și theologic. Coerspondența se află în arhivele Mănăstirii Sfântul Ioan Botezătorul (Essex, Anglia), cărei întemeiere și zidire părintele Sofronie și-a închinat ultimii ani ai vieții. În selecția de față nu am inclus cărțile poștale cu urări, nici scrisori care exprimă preocupări exclusiv practice și în care nu se afla material theologic sau istoric. Arhimandritul Sofronie și protoiereul Gheorghe Florovski sunt două destine diferite, două căi creștine. Cu toate acestea, amândoi sunt reprezentanți ai unei generații ce se distinge printr o cât se poate de înalță cultură dogmatică. Anii devenirii lor duhovnicești corespund cu perioada înfloririi theologiei emigrației ruse din prima jumătate a veacului al XX-lea. Părintele Gheorghe scria părintelui Sofronie la Athos încă din 1929, când părintele Sofronie era monah în mănăstirea Sfântului Pantelimon. Totuși corespondența de atunci nu denotă aceeași strânsă legătură precum cea de după anii războiului... Fragment din carte: "Scrisoare de răspuns Moartea lui V. N. Losski — o tristă pierdere. Învoirea de a scrie înainte-cuvântarea. Părintele Gheorghe Starețul Siluan. Cambridge (Massachusetts, SUA) 24 Februarie 1958 Dragă părinte Sofronie! Tocmai am primit scrisoarea voastră. Despre moartea lui Vladimir Nikolaevici am aflat din întâmplare Vineri seara: noi nu citim deloc ziarele, și cu cercurile rusești oricum nu avem contact. Am fost atât de izbit, încât chiar m'am întrebat dacă nu cumva au încurcat pe Vladimir Nikolaevici cu Nikolai Vladimirovici, dar s'a dovedit a nu fi cazul. Despre Vladimir Nikolaevici nu demult am gândit, și chiar am vorbit la noi la seminar, privind apariția traducerii în engleză a cărții sale, pe care o recomand tuturor celor care mă asculta. Da, este o tristă pierdere. Vecinica fie-i pomenirea. Nu întârziați a transmite familiei sale cartea poștală pe care o adaug. Scrieți-mi mai în amănunt cum s'a petrecut aceasta. Introducerea cărții Starețului Siluan o voi scrie cu dragă inimă. Mi-l amintesc adesea, deși nu am vorbit cu el pe îndelete decât de vreo două ori. Am păstrat scrisoarea lui (mai curând un mic răvaș), pe care mi-a înmânat-o cândva la mănăstire. Aștept scrisoarea de la editură. Trebuie să văd textul în engleză, ca să nu mă refer la ceva ce nu este inclus, în comparație cu textul rusesc. Vă scriu în prima Luni a Marelui Post. Vă fac metanie până la pământ, cerându-vă iertarea și rugăciunile. Cu frățească îmbrățișare și dragoste sinceră, prot. Gheorghe Florovski "
