Disparitia din Silver Water

Noul ei început devine curând propriul coșmar… O femeie străbate statul american Arizona alături de copiii ei, încercând să scape dintr-o relație abuzivă. Undeva pe drum, este însă oprită de un șerif local ce se comportă straniu, lucrurile scapă repede de sub control, iar ea este reținută de poliție.
Citește tot rezumatul cărții Disparitia din Silver Water... Pe când ajunge în arestul orașului Silver Water, copiii ei s-au făcut nevăzuți, iar polițiștii încep să susțină că aceștia nici nu au existat. Dacă sunt într-adevăr dispăruți, sigur e din vina mamei lor… Între timp, în partea cealaltă a țării, un bărbat aude știrile televizate insistent despre cazul celor doi copii dispăruți, care îi amintesc atât de bine de o întâmplare din trecutul lui. În timp ce căutarea copiilor intră pe ultima sută de metri, este și el atras în efortul tuturor de a-i găsi. Un thriller fenomenal – o femeie singură, un scenariu de coșmar, mize ridicate, suspans care îți taie răsuflarea și final pe măsură. Nu se poate mai bine de atât. - Lee Child Un roman cu o tensiune aproape de nesuportat. Renunță la orice planuri ai avea și pregătește-te de o călătorie palpitantă. - Ruth Ware Un rollercoaster splendid și intens, cu un suspans care îți va împinge trăirile la limită. - Peter James Cu întorsături neașteptate și personaje memorabile, Dispariția din Silver Water este una dintre cele mai bune noi cărți ale anului. - Harlan Coben Te va obliga să dai paginile mai departe, cuprins de suspansul neprevăzutului și al întorsăturilor de situație. - Library Journal O carte remarcabilă, perfectă pentru fanii care își doresc ceva asemănător cu Lee Child și Lisa Gardner. - Booklist O poveste tensionată, care în multe momente te va zgudui și te va prinde în cleștii ei fără să îți mai dea drumul. - Associated Press Fragment din carte: "AUDRA TĂCEA. CĂTUȘELE o apăsau în jurul încheieturilor, legate cu un lanț printr-un inel de metal de pe masă. Încăperea era vopsită în acel gri de câmp de luptă peste bolțari, pe podea un linoleum ciobit, alături de o fereastră mică și jegoasă ranforsată cu o plasă de sârmă. Placă din vinil a mesei se tocise pe alocuri, având PAL pe dedesubt. Toată stația se afla pe buza ruinei, de parcă oamenii de acolo s-ar fi dat de mult bătuți. Audra știa că, probabil, o smucitură sănătoasă ar fi desprins inelul de masă. Dar apoi ce-i rămânea de făcut? Polițistul de lângă ușă ar fi trântit-o cu fața la podea în câteva clipe, asta ar fi fost tot. Bărbatul se uită drept în față. De o oră de când Audra se află în camera de interogatoriu, omul nu se mișcase din loc, nici măcar nu-și dresese gâtul. A încercat să vorbească cu el, întrebând de copiii ei, cerând un avocat. Nimic. Era un bărbat masiv, tot numai mușchi și pumni cărnoși. Uniforma lui avea o nuanță de bej aproape identică cu cea a șerifului; dacă nu i s-ar fi spus, Audră nu și-ar fi dat seama că era din poliția statală. O ciocănitură la ușă și privirea Audrei țâșni spre ea. Polițistul se întoarse și o deschise câțiva centimetri. Un șir de șoapte, apoi bărbatul se dădu la o parte pentru a permite unui tânăr bine îmbrăcat să intre. Un costum conservator, o cravată seacă. Polițistul îi spusese că FBI-ul era pe drum, iar tânărul acesta trebuia să fie unul dintre agenții federali. Cară un trepied, cu picioarele făcute mănunchi, în vârf cu un mic apărat de fotografiat. După un minut de foit și ajustat, reuși să îl instaleze în colțul încăperii, cu lentilă îndreptată spre Audră. Bărbatul apăsă pe un buton, apoi pe altul, după care roți micul ecran pentru a o vedea mai bine. Dădu din cap satisfăcut și vru să plece. — Mă scuzați, spuse Audra. Agentul FBI o ignoră și duse mâna spre clanță. — Domnule, vă rog. Se opri, întorcându-se către ea. — Vă rog, domnule, spuneți-mi ce se petrece. Agentul îi oferi un zâmbet chinuit. — Ne întoarcem la dumneavoastră în scurt timp, doamnă. Când deschise ușa și trecu pragul, Audră strigă: —Mi-ați găsit copiii? Îi căutați? Ușa se închise. Audra își plecă capul, își duse mâinile la gură, șopti în palmă. —Să te ia naiba. Polițistul aruncă o privire. — Poftim? Audră se uită în ochii lui. — Îmi căută copiii? — Nu am de unde să știu așa ceva, doamnă. Bărbatul își mută din nou atenția pe peretele opus. " Citește mai puțin...