Yvonne Carmichael, o geneticiană respectată, formează de mulți ani un cuplu stabil cu Guy, de asemenea un cercetător de succes. Din momentul în care întâlnește pe holurile Parlamentului britanic un bărbat misterios, față de care se simte irezistibil atrasă, Yvonne pierde controlul asupra vieții sale.
Timp de câteva luni, se va vedea în secret cu iubitul ei, până când un incident grav le va distruge relația și le va arăta cine sunt cu adevărat. Cei doi adulterini vor ajunge în fața instanței de judecată, acuzați de crimă cu premeditare. „Nu se poate să existe vreo femeie în viața care să nu-și fi dat seama măcar o dată, într-un moment de panică, de faptul că se află în locul greșit și momentul greșit, alături de bărbatul greșit. Louise Doughty, mai sigură pe sine cu fiecare roman, își conduce cititorul descurajat într-un teritoriu întunecat. O carte irezistibilă și curajoasă.” – Hilary Mantel, autoarea Wolf Hall „Realizarea lui Doughty e de a-și imagina o tragedie oribil de banală – ceva ce i s-ar putea întâmpla oricui, dar totuși o tragedie... Nu dezvăluim nimic când spunem că magnitudinea rușinii publice trăită de Yvonne e cumplit de bine realizată... Procesul însuși e o magistrală mostră de evaziune și divulgare selectivă... Un avertisment impresionant despre consecințele momentului în care fantezia începe să înghită viața reală. ‚Problema poveștilor e că sunt addictive’, afirmă Doughty. În cazul de față, probabil că n-a scris niciodată o propoziție mai adevărată.” – The Guardian "Șocant, seducător și intens, cel mai recent roman al scriitoarei și publicistei britanice Louise Doughty este o poveste knock-out, cu subtilități de thriller." - Carol Haggas "Acest thriller inteligent, sexy, matur explorează puterea dorinței și ce se întâmplă atunci când pierdem controlul." - Sara Nelson "Când veți începe acest roman, nu vă veți mai putea opri din citit." - Helen Dunmore. Fragment din romanul "Apple Tree Yard" de Louise Doughty: „Ieșim din Apple Tree Yard și intrăm pe Duke of York Street. M-ai părăsit înainte de a ne despărți – asta se întâmplă adesea dar nu mă simt rănita de data asta, mai degrabă aroganță: începe să-mi placă ce facem. E ca și cum, la vârsta de cincizeci și doi de ani, am descoperit o abilitate neașteptată de a cânta la piccolo sau de a dansa step, ceva ce fusese mereu latent în mine și pe care pur și simplu nu reușisem să-l explorez. Merg cu un pas sau doi în spatele tău și îmi bag mâna în palton pentru a-mi netezi rochia. Apoi, grăbindu-mă după tine, închid nasturii paltonului până la ultimul și îmi trec mâna prin păr; micile gesturi care mă pregătesc pentru a ieși din nou în public. Ne despărțim la stația de metrou Piccadilly Circus, iar tu mă îmbrățișezi grăbit, genul de îmbrățișare la care am ajuns să mă aștept, când strecori o mână pe după spatele meu și mă tragi scurt și ferm spre tine, cu antebrațul tău strângându-mă și eliberându-mă în secundă în care corpul meu îl atinge pe al tău. E genul de îmbrățișare pe care mi-ai putea-o oferi fără bătăi de cap dacă socrii tăi ar trece pe lângă noi. Mă întorc și merg puțin pe strada Piccadilly, traversez pe la trecerea de pietoni și o apuc pe Air Street. Îmi va lua douăzeci de minute să ajung la petrecerea catedrei, mergând mai repede decât mi-aș dori pe tocurile mele, și a început să plouă ușor, o ploaie de aprilie, măruntă și deasă. Nu mă deranjează – în acel moment, nu mă deranjează nimic. Merg un pic țanțoș, în cizmele mele cu toc înalt – sunt cele cu toc cui, nu cele de lac cu toc mai mic pe care le purtam când ne-am întâlnit prima oară: cizme de petrecere, cizme de dat în spectacol. Mă uit la oamenii care se grăbesc pe lângă mine în timp ce urc pe Regent Street. Câți dintre ei chiar se grăbesc, mă întreb? Câți dintre ei sunt în drum spre casă? Câți fug undeva anume sau departe de altceva? Știu naveta de la ora de vârf atât de bine, mi-e întipărită în mușchi. Ritmul frenetic al celor din jurul meu e contagios: pare imposibil, la ora asta, să mergi încet pe stradă, să eviți să te împingi sau să te înghionțești dacă te urci într-un autobuz aglomerat sau în metrou. Câți dintre oamenii care se împing pe lângă mine sunt fericiți, mă întreb? Eu sunt fericită. Am o viață dublă; și mă pricep la asta. Poate eu ar trebui să fiu agent secret.”
Apple Tree Yard
- Autor: Louise Doughty
- An apariție: 2017 (vezi top cărți)
- Editura: VELLANT
- Nr. pagini: 371
- Categorie: Literatura Universala
