Dincolo de furtuna

O sensibilă selecție de locuri consensuale cu femei și bărbați ne este propusă în acest roman semnat de Corina Ozon, cu o maturitate a scriiturii ce culminează în fiecare frază cu o speranță.
Citește tot rezumatul cărții Dincolo de furtuna... Speranța devine un centru de viață secundă, reconstruind existențe frante succesiv, feminine și masculine, sub forma unor identități private, dezrădăcinate, dar care se exprimă și trăiesc într-o comunitate globalizată de afecte și emoții. - Mihaela-Alexandra Tudor, profesor universitar, Les Arcs-sur-Argens, Franța Dincolo de furtună este prima carte a Corinei Ozon care transcende timpul istoric și spațiul geografic românesc. Prin talentul ei deja consacrat în cărțile scrise în cinci ani, Corina aduce în prim plan poveștile de dragoste ale unor români din două generații, care au ales calea exilului, respectiv a emigrației; în ultimul caz, povestea urmașilor lor. Cei din prima generație – oameni politici și artiști de mare valoare – fac parte dintre acele personalități care au refuzat să facă compromisuri în fața regimului străin instaurat în 1946 și au ales drumul dureros al exilului. Cei din a doua generație reflectă imigrația de la sfârșitul anilor 1980, începutul anilor 1990. Veți întâlni o lume fascinantă, dureroasă, incitantă, impregnată cu mister, simbolism, referințe către o lume trecută, a căutării și regăsirii originilor; cu o acțiune de tip "roman polițist". Și nu în ultimul rând cu iubiri predestinate. O poveste hollywoodiană! Nu întâmplător mare parte din acțiune se desfășoară în San Francisco. Ca pasionat de istorie și cunoscător relativ a naturii umane, pot spune că m-a fascinat această carte! - Ștefan Străjeri, scriitor, Detroit, SUA Iată o carte cu șapte nivele de introspecție! O carte în care regăsesc Canada și care poartă mirosul puternic al vopselelor proaspete pentru pictură. Vopsele cu care Corina Ozon pictează, efectiv, odăile de suflet și culoarele vieților personajelor sale. Iubirile eroilor poveștii sunt transcendente, adesea împlinite și înrămate, imaginar, în stil baroc. Rame pe ale căror passe-partout autoarea se semnează fin, cu penița câtorva generații de trăiri intense. O carte ca o mănușă din dantelă a unei prințese de odinioară. - Magdalena Manea, scriitoare, Toronto, Canada Fragment din cartea "Dincolo de furtună" de Corina Ozon "Am tastat numărul și l-am memorat, apoi i l-am dictat pe al meu. - Iasmină! Ce nume frumos! a spus el. Poloneză ? - Nu, româncă. - Româncă? a întrebat mirat. - România, Europa, Dracula, Nadia Comăneci..., am enumerat eu. Eram obișnuită că nu toată lumea să fi auzit de România. Iar numele meu putea fi asociat cu diverse origini, de la orientale până la occidentale. De foarte mulți ani mă prezentăm și Jasmine, pentru înțelegerea interlocutorilor, dar știam că orice pronunție îmbracă, cuvântul are aceeași semnificație: iasomie, floarea preferată a mamei, din care tata i-a oferit o creangă când s-au întâlnit prima oară. Și tot iasomie i-a adus la maternitate, când m-am născut. Iar ceaiul de iasomie se numără printre preferințele mele. - Știu unde se află România, am avut un coleg de cameră în campus, din Cluj. - Serios? am făcut mirată și puțin amuzată de felul în care a pronunțat litera j, ca un fel de gi. - Da. Îmi cânta melodii populare și îmi arată imagini din țara lui, foarte frumoasă. - Așa este, n-am mai fost de foarte mulți ani, nu prea mai avem pe nimeni acolo, i-am zis. - Ar trebui să mergi, e bine să-ți cunoști rădăcinile, mi-a spus pe un ton sfătos. Era jumătate nativ, avea o altă viziune despre identitate, îl înțelegeam și i-am dat dreptate. Chiar voiam să merg cât am lucrat în Europa, dar mereu se întâmplă ceva care-mi schimba planurile, sau poate eu lăsam să se întâmple astfel, pentru că, involuntar, evităm. Niciunul dintre bunicii mei nu mai trăia, iar părinții mei nu au mai avut frați." Citește mai puțin...