Politica si economie in Romania interbelica

Volumul analizează cel de-al doilea deceniu interbelic, interstițiu marcat de marea criză economică din anii 1929 – 1933, dar și de perioada refacere care a culminat cu vârful din 1938. Din punct de vedere politic sunt anii în care regele Carol II, venit pe tron în 1930, va face pașii decisivi spre instaurarea unui regim personal.
Citește tot rezumatul cărții Politica si economie in Romania interbelica... - Gheorghe Onișoru Țara noastră poate fi considerată ca fiind integrată în mecanismul global ce a dus la apariția și dezvoltarea marii crize economice, în contextul valului de schimbări generate de Primul Război Mondial. Deși, cu o pondere mică (cu excepția exporturilor agricole și producției petroliere) în economia mondială, economia românească era bine conectată la fluxurile economice europene și internaționale, fiind sensibilă, datorită propriilor deficiente, la fluctuațiile acestora. Astfel, marea criză din 1929-1933 s-a manifestat în țara noastră pe de-o parte, ca urmare a specificului economic autohton problematic, dar mai ales ca urmare a schimbărilor profunde de behaviorism economic determinate de Primul Război Mondial, ce au influențat apariția naționalismului economic. - Cristian Alexandru Boghian Ceea ce ar fi trebuit inițial să constituie o teză de doctorat despre raportul dintre politică și evoluția economică a României în ultimul deceniu al „democrației” românești, lucrarea a devenit – prin cantitatea imensă de informație și mai ales prin diversele provocări interpretative – o analiză de o largă respirație, ce abordează probleme ce țin nu doar de relația celor două aspecte anunțate în titlu, ci mai mult, pune în ecuație o sumă de fundamente, sub forma unor variabile de ordin sociologic, care explică multe în mersul societății noastre până în ziua de azi, contribuind astfel la anularea unor mituri naționale ce țineau de anii interbelici. Trebuie să remarcăm valoarea deosebită a disertației elaborată de Cristian Alexandru Boghian, pe o temă nu doar complexă ci și provocatoare, prin faptul că generează un soi de tensiune între informația arhivistică și cea oferită de statistici, discursurile politice, relatările de presă etc., dar care – în cele din urmă – conferă tezei o enormă bogăție informațională și metodologică. Asumându-și această complexă abordare, Cristian Boghian ne oferă acum o lucrare extrem de bine lucrată, cuprinzătoare prin tematică, dar și cronologie, pentru că autorul nu se limitează doar la anii ’30, cu inerentele racordări la trecut, ci deschide perspective pentru epocile ulterioare, la rigoare, chiar până la finele regimului comunist. - Lucian Nastasa Kovacs Citește mai puțin...