Soare in miez de noapte

    Roșie Thomas este o autoare de talie internațională ale cărei romane subtile și pline de romantism au cucerit admirația cititorilor.     Fragment din volumul "Soare în miez de noapte" de Roșie Thomas:     „În acel moment, simțindu-i ochii ațintiți asupra lui, Rooker înalță capul.
Citește tot rezumatul cărții Soare in miez de noapte... Alice se așteptase s-o privească în ochi, dar el n-o făcu. Niciodată nu mai văzuse o expresie atît de închisă în sine. James Rooker nu se uită la nimeni și la nimic, în pofida poziției seducătoare a lui Laure. Nu putea să vadă, presupuse ea, decît imaginile ce se derulau înapoia propriilor lui ochi.     Lingură de supă îi căzu în farfuria goală, și o puse repede la loc.     Își ascunse mîinile sub masă, ca să nu se vadă că-i tremurau.     Probabil își imaginase acel cîmp de forță. Își spuse că Antarctica începuse deja s-o afecteze. Nu există nici un zid de cărămizi și nici un fel de tabere opuse, numai zece oameni obosiți care-și luau cina într-un loc rupt de lume, și o anumită antipatie între doi dintre ei. Între Shoesmith și Rooker domnea antagonismul, iar Richard făcuse aluzie la asta, dar toate celelalte erau doar simple păreri.     Richard îi atinse cotul.     — Te simți bine?     — Sigur că da.     — Ai multe cu care să te obișnuiești. Ai reținut cine care e?     — Da.     — Voi face o scurtă prezentare.     Bătu cu lingura în paharul de apă. Nicăieri nu se vedea alcool. Rumoarea scăzută a conversațiilor se stinse.     — Nu toți ați avut ocazia s-o cunoașteți, așa că vreau să v-o prezint pe domnișoara doctor Alice Peel, care tocmai a sosit de la Oxford. Bine ai venit în Expediția Antarctica Reunită a E.U., Alice, și la stațiunea Kandahar.     Ceilalți răspunseră cu murmure politicoase, iar privirea distrată a lui Rooker se opri scurt spre ea. O făcea să se simtă incomod. Cu nervozitate, Alice își drese vocea. Ținu un mic discurs despre cît de bucuroasă era să se afle acolo și cu cîtă nerăbdare aștepta să lucreze în cadrul echipei. Se auzi un ropot răzleț de aplauze — fără nimic ironic, își spuse ea.     — Bravo, Alice! strigă Valentin.     O cuprinse cu brațul și o strînse din nou, cu un gest încurajator.” Citește mai puțin...