Artefacte

(
Citește tot rezumatul cărții Artefacte... CÂNTEC)  Sunt atât de naiv când e vorba să fiu Că mă-ngroapă la piept o femeie de viu Și mă unge cu mir și ulei sângeriu.    În sandale îmi intră nisip din pustiu Și m-ascund ca un mort așezat în sicriu Să tot dorm și să dorm și să scriu și să scriu.    Miezul tot transparent înecat în rachiu Mă întrebe de știu, dacă totuși mai știu Că mă-ngroapă la piept o femeie de viu.  DE AUR PUR  De aur pur sau chiar de frunză verde Plouă pe geam cu solzi de diamant Și-un trandafir aprins privea galant Ecoul unui vis care se pierde.    Privea pe geam o creangă fericit Ce se lovea de marmora spălată A unei roabe fără nicio roată Ducând spre hale vai de antracit.    Paralizat pe cablul tras pe scripeți Un ochi imens mi s-a deschis în vid Și cum stăteam albastru și livid Părea că am de frică ochii vineți.    Eram de nerecunoscut aproape stins De felul meu mereu o provocare Însă femeia prinsă la strânsoare Ca o regină neagră m-a învins.  Citește mai puțin...