Ingerul nimicirii - Suflet pierdut

Îngerul nimicirii este volumul 2 al seriei: Suflet pierdut - Florin Buharu   ...Întunericul era profund și nu-l lasa să vadă nicio raza de lumină sau să simtă mirosul de aer curat. Stătea că ultima ființă de pe pământ în acel Iad al său.
Citește tot rezumatul cărții Ingerul nimicirii - Suflet pierdut... Urla cu disperare și împinse din nou în lemn, dar fu în zadar. De frustrare lovi și cu picioarele, întinzându-și mâinile ca să poată să deschidă capacul, însă degeaba. Iar în acel moment își dădu seama că nu era mort. Nu de-a binelea. Speranța înflori în el și schița din nou acel zâmbet caustic care îl caracteriza. Se concentra asupra a ceea ce îi dădea viața, asupra licărului ascuns undeva în pământ, printre pietre și trunchiuri arse de copaci. Acolo trebuia să se afle cealaltă jumătate a inimii lui înghețate. Încuviință. Dacă ar putea... dacă ar putea să creeze o legătură ce i-ar canaliza energiile, atunci ar fi liber. Dar nu știa unde se află mai exact. Nu știa unde îl pierduse sau dacă încă mai era în pădure. Putea foarte bine să-l fi luat cineva sau să-l fi ascuns. Dar cert era un lucru: medalionul nu era distrus... Fragment din romanul "Îngerul nimicirii - Suflet pierdut " de Florin Buharu Peste chipul său trecu o umbră. Trebuie să înveți s-o controlezi, zise el. Oh, spune-mi ceva ce nu știu. Au vrut să te distrugă, iar tu le-ai răspuns cu aceeași monedă. Foarte bine. Dar data viitoare nu se știe dacă va fi om sau ființa supranaturală... Și atunci vei avea remușcări mari. Stai... Totul la el se rezumă la sentimentul meu de vinovăție? Să știi că nu mă faci să mă simt mai bine. Pur și simplu nu pot să-mi scot din cap imaginea aia. Am omorât trei băieți... Oftatul înfundat combinat cu un pufnet care ieși din pieptul lui Andre îi strânse inima. Prea bine, zise el mai dur, încă lipit de perete. I-ai omorât. Au meritat. Poate da, poate nu. Asta chiar nu mai contează. Sunt morți și tu ar trebui să încetezi să te mai simți vinovată. Julia se ridică în picioare și preț de o clipă văzu camera învârtin- du-se în jurul ei, pereții topindu-se. O ceață subțire îi apăru în față, iar, când își miji ochii, Andre părea doar o umbră ștearsă și tremu- randa. Clătină din cap și privirea i se limpezi. El era deja lângă ea, petrecându-și un braț în jurul taliei ei. Ce s-a întâmplat? Nimic. Doar că sunt încă amețită... Nu e nimic grav. O să-mi revin pe parcursul zilei. Cred că ar trebui să te mai odihnești puțin. Magia s-a hrănit din tine și ți-ai pierdut toată energia. Vrei ceva de mâncare? Julia clătină din cap și chipul său căpătă o mînă candidă. Mulțumesc, dar nu mi-e foame. Vreau să vorbesc cu mama. Despre Selen? Oh, aproape că uitasem de el, adăugă în gând și se crispă. Nu, spuse ea și se strădui să nu-i tremure vocea. Despre magie. Va trebui să-mi arate cum s-o controlez. Pieptul lui Andre se ciocni de al ei și o strânse mai tare de mijloc, contopindu-se. Citește mai puțin...