Avangarda poezie ucrainene are indubitabile tangente cu fenomenologia futurismului, cubofuturismului, akmeismu-lui rus(ești), fenomenologie căreia majoritatea autorilor din patria lui Gogol i-au resimțit, ba chiar i-au dorit benefică influența mobilizatoare, inspiratoare, orientativă, canonică.
Și... autobiografică, precum se înțelege și din unul dintre poemele lui Oleksandr Korj dedicat lui Gheo Koleada: ...Întâmpinand noul an (23) plesneam de bucurie! Și beam pentru futurism pentru Semenko și Maiakovskiy. Însă, spre deosebire de avangarda rusească, cea ucraineană nu e compartimentată atât de divers (akmeism, futurism, cubofuturism, egofuturism, imagism, adamism, lucism etc., etc.) dar, bineînțeles, în mod vădit sau doar în nuce, conține elemente comune tuturor avangardelor, inclusiv diversității celei de la Petersburg și Moscova. Iar problema identității mai multor avangardiști ruși de proveniență ucraineană este acut și amplu dezbătută în mediile culturale și nu numai din țara vecină. Pentru că, într-adevăr, a avut loc o masivă migrație a kievenilor spre Moscova, să zicem, precum se întâmplase, cu un secol înainte, cu Nikolai Vasilievici Gogol care nu prea ținea să-și pună în lumină originea ruteană. Revelațiile sunt urmate de jubilații: iată, în unele anchete, marele pictor Kazimir Malevici scria că e ucrainean! Dar David Burlik, „tatăl futurismului rus", de unde e? Sigur, din Ucraina, de lângă Harkov. Uneori, el chiar susținea că ar fi un „futurist tataro-zaporojan". Opinie împărtășită și de fratele său Nikolai, poet și el. Apoi alți lideri ai avangardei ruse — Aleksandr Arhipenko, Aleksandr Ekster — de asemenea ucraineni au fost... Et caetera. Chiar cu o remarcă ușor... derutanta: mai sunt încă destui exegeți care tratează ca pe o ciudățenie noțiunea de „avangarda ucraineană", de parcă nu i-ar fi venit și timpul acesteia — timpul recuperărilor, omologării, propagării. Iar prezența antologie reprezintă și ea un argument de necombătut în motivarea de a rosti și de a scrie răspicat: avangarda ucraineană a există, există, merită atenție, — precum subliniază mai mulți istorici occidentali ai artei rusești care, concomitent, studiază și avangarda ucraineană (Marcades și Nakov — Franța, Boiko — Polonia, Bowlt și Mudrak — SUA). Fragment din volum: "CRIMEEA (Singurătate) Noaptea luna se-nalță peste chiparoși — vântul trasează dungi pe mare — pe muntele Ay-Petri pete — spălăcite multicolore vesele variabile — până spre țărm unde îmbrăcată-n pulover trece Irocika pe pantele verzi. Prin podgorii ce-aduc a buchete verzi sunt imprăsfiate albe palate — străine — plictisitoare — în noaptea afundă când nu se vede nimic — visele doar. Lirica găunoasă sub soare plictisitoare sub lună peste priveliștea-butaforie a mării Crimeea — și umbli de unul singur captezi fiorii din vene și te rogi neauzit și se tânguiesc: Munții — Piatră — Pădurea — Țărmul — de parcă diavolul ar fi adus pe oricare la ușa lui Ialovi."
