Versuri noi despre mațe și cotoi - Victoria Dragu-Dimitriu. Confundând inocența cu sinonimele ei mai puțin măgulitoare, mulți își închipuie că e ușor să scrii pentru copii. În realitate, așa cum doar cei mai buni actori izbutesc să joace convingător alături de "juniori", numai scriitorii cu adevărat mari sunt în stare să dea cărți de calitate pentru cei mici.
Cele mai izbutite pagini de acest gen se adresează copilului etern, pe care-l poartă-n sine orice vârstă. Așa este cartea Victoriei Dragu Dimitriu: poate fi citită indiferent de ani, deoarece autoarea știe că tânărul își presimte, ca pe un viitor trofeu, vârsta mătură, iar în bătrân persistă mugurele fraged al copilăriei. Ai citit poezii despre mine, Pisica, naivă și misterioasă. Când ai închis cartea M-am furișat după tine. Sunt la tine în casă! Nu-mi place să stau singurică, Între pereți și-n cerneală. Fără privirea ta, cartea mică Pare nescrisă. E goală. N-o mai deschide, n-o cercetă. Totul în urmă s-a șters. Căută-mă în inima ta, Unde-am pătruns, vers cu vers. Fragment din volum: "Acest motan de categorie grea, Mare cât un taur, Hălăduia Prin Cornul de Aur. Și se aurise tot, De la coadă pân'la bot. Ziua dormea prin saloane, Seara ieșea la raport, Rege-al pisicilor din tomberoane, Șef peste port. Fără urmă de modestie, Mi-a spus și mie, Pe când îi făceam o poză: „Viața-mi pare foarte roză, Fiindcă sunt mereu satul Și mă plimb prin Istanbul, Unde ultimul sultan Vezi că este un motan!"
