Dincolo de divort e India

"Dincolo de divorț e India" sau "dincolo de iluzia lumii e conștiința" este mesajul central al acestei cărți. Dacă divorțul este privit, din punct de vedere juridic, ca un demers procesual sau administrativ ori, din punct de vedere social, ca un eșec, autoarea înfățișează dimensiunea spirituală a divorțului privit ca o experiență purificatoare și deschizătoare de înțelesuri profunde ale vieții.
Citește tot rezumatul cărții Dincolo de divort e India...   Aceasta este o poveste autentică și s-a scris aproape spontan în procesul divorțului autoarei de „marea iluzie a lumii”, de Leela sau Maya. Autoarea își dezvăluie cu generozitate trăirile, iar cartea cuprinde descrieri decupate din experiența ei, cu accent pe călătoria interioară către întâlnirea cu Șinele, cu Adevărul, cu Arunachală…   Totodată, descrierea unora dintre schimbările prin care a trecut societatea românească după ieșirea din comunism, a provocărilor experienței de imigrant sau a celor intrinseci rolurilor jucate de autoare adaugă dinamism și savoare lecturii, așa încât, odată începută, nu poate fi abandonată, iar odată terminată, se cere recitită.  Fragment din carte: "Abia acum, când scriu, realizez că cifrele adunate ale anului 2007 dau cifra 9, așa că, dacă m-aș lua după numerologi, ar fi vorba despre sfârșitul unui ciclu. Într-un fel, a și fost un amestec de sfârșituri și începuturi și invers, dar, una peste alta, aș putea spune că a fost unul dintre cei mai grei ani din viața mea. Această fiindcă, aproape tot anul, am trăit în preajma morții. Cumnatul meu, soțul surorii mele, de care eram foarte atașați, era cât pe-aci să moară. Cu mulți ani în urmă suferise un infarct masiv, urmat de un diabet și, chiar dacă reușise să-și țină bolile sub control, niciodată nu-și făcuse investigații complete. În orice caz, în urma unei crize, s-a constatat că avea înfundată coronară stângă aproape complet și există oricând riscul de a face un alt infarct. A venit la București prin mai-iunie 2007 și a mai plecat în noiembrie. Cu excepția perioadei de spitalizare, a rămas în casa noastră, așa că prezența bolii și spectrul morții ne-au însoțit în toată acea perioadă. Medicii de la spitalul Fundeni au foarte rezervați și, dată fiind gravitatea cazului, nu au vrut să-I opereze în perioada verii, când nu ar fi existat suficient personal la terapie intensivă.  L-am instalat pe Relu într-o cameră și i-am cumpărat un fotoliu și niște perne ca să-i țină capul, fiindcă nu putea să doarmă în poziția culcat. Se sufoca pur și simplu. Sora mea a venit și ea să-I îngrijească, iar Victor a Încercat să găsească soluția cea mai potrivită pentru ca Relu să fie operat. Acest lucru s-a întâmplat în septembrie 2007.  Pe la începutul aceluiași an, eu și actualul meu partener de business ne-am deschis propria firmă de avocatură și eram destul de ocupată, fiindcă, pe Ianga faptul că erau multe lucruri de pus la punct din punct de vedere administrativ, aveam și proiecte importante în lucru.  Am plecat totuși într-o vacanță de două săptămâni în Spania prin august, Întrucât biletele erau cumpărate înainte de criza lui Relu și nu am fi vrut lăsăm impresia că e în stare terminală și că, din această cauză, rămânem în preajma lui. Ne-am comportat cât se putea de firesc în acele circumstanțe. Eu mă rugăm asiduu la Dumnezeu să nu o lase pe sora mea văduvă. Relu este un bărbat bun, priceput, cu un simț foarte dezvoltat al familiei. Victor îl trată ca pe fratele lui. Îmi amintesc că, de ziua mea în acel an, am mers împreună cu sora mea în nouă biserici și am lăsat rugăciuni scrise - «acatiste», pentru cumnatul meu. Îmi spusese cineva că un astfel de ritual este mai puternic decât o rugăciune obișnuită." Citește mai puțin...