În ultimele decenii se vorbește mult despre importanța pregătirii și a dezvoltării profesionale a profesorilor universitari și despre cum anume aceasta trebuie să depășească aspectele de actualizare în domeniile de specialitate pentru a putea aborda astfel și tema pregătirii sale pedagogice.
Nu este suficient a avea doar o pregătire științifică, de specialitate și a domină cunoștințele proprii unui domeniu curricular ci, pentru a putea exercita rolul de profesor conform cu noile viziuni în care se încadrează procesele actuale de predare-învățare, se solicită un nou tip de specialist cu o solidă pregătire psihopedagogică. Noua viziune asupra modelului actual de profesor ne demonstrează un tip de profesionist practic și reflexiv, ce posedă cunoștințe pe care le aplică în practică, care reflexionează asupra rezultatelor activității sale și care, în definitiv, cercetează asupra propriei practici didactice. Pentru a se obține acest lucru și a ne apropia de acest nou model, considerăm că portofoliul didactic, definit ca o colecție de materiale selecționate în intenția de a explica randamentul sau învățarea produsă de-a lungul unui proces formativ, de a reflexiona asupra lui și de a-l evalua, poate fi un instrument foarte adecvat în acest sens.
