Melciclopedia. Povestea Melcului Print - Iulian Tanase

Titlu disponibil cu autograf; încă 5 exemplare disponibile. Primele 50 de cărți poartă autograful autorului. Ilustrator: Mircea Pop Plină de jocuri de cuvinte și cu numeroase trimiteri culturale, Melciclopedia este o aventură a imaginației, a erudiției și a spiritului ludic.
Citește tot rezumatul cărții Melciclopedia. Povestea Melcului Print - Iulian Tanase... Într-o dimineață de toamnă, Melcul Prinț și-a dat seama că nu știe cine este. Convins că fiecare dintre noi este mai mult decât un simplu nume, pornește în aventura vieții sale, cea mai mare aventură a oricărui erou: descoperirea de sine. Călare pe un melcteorit ajunge în Melxopotamia, o țară a cărei formă de guvernământ este anarhia constituțională și a cărei economie se bazează pe industria melcalurgică, pe industria constructoare de melcomotive, dar și pe ploile de melcteoriți. Aici se întâlnește cu Melc Capone, cel mai mare gangsteropod, cu Melcduza Zuza și Melca Sirena, dar și cu Melcfisto, și descoperă că există nenumărate și nebănuite feluri de melci (melci de apă dulce și melci de apă minerală, melci de limonadă, melci marini și melci submarini, melcăini și melhiene, și chiar și niște melci maramureșeni, originari din nordul României, care au pe partea din față a cochiliei, ca semn distinctiv, sigla Ferrari). Melcredo quia absurdum, cum ar veni. Aventura sa este un parcurs inițiatic, o odisee a spiritului ludic și imaginativ, a acelei părți din noi care trebuie să învețe din nou să viseze, să zâmbească, să privească și să înțeleagă, să trăiască pe îndelete și fără grabă. Melc-avertisment: indiferent cum alegeți să vă trăiți aventura personală – cu viteza melcului său cu viteza amețitoare a secolului în care trăim – trebuie să țineți minte un lucru: cele mai lungi și mai dificile călătorii le avem înăuntrul, nu în afara noastră.   „– Te rog…, desenează-mi o oaie, i-am repetat. Stupoarea i s-a șters de pe chip într-o clipită și mi-a spus: – Cu cochilie sau fără? Acum mi-a venit mie rândul să alunec pe toboganul perplexității, dar intrasem în horă și trebuia să joc. – Cu cochilie. Cine a mai pomenit oaie fără cochilie? i-am spus. – Ei, vezi tu, Melcule Prinț, a fost o vreme când existau și oi fără cochilie.“ Citește mai puțin...