„Nu am vorbit cu nimeni nicio vorbă, deoarece nu aveam voie să vorbim nimic între noi, iar eu de frică am respectat întocmai regulamemul. În două luni, părul meu a fost alb ca varul. Munca era foarte grea deoarece împingeam bucăți de piatră de peste 200 kg, pentru fundația podului și pregăteam betonul pe care îl căram cu roabele.
Mă uitam la deținuți, care aveau o înfățișare jalnică. Unii nu aveau putere să împingă cu rangă și erau bătuți până cădeau jos în stare de inconștiență" - (fragment)
