Republicanismul, liberalismul și socialismul constituie discursurile principale, plurale, rivale, dar și complementare de întemeiere și legitimare a ordinii constituționale democratice în societățile contemporane.
Iar menirea analizei filosofice este tocmai aceea de a examina, din perspective multiple, aceste discursuri sau limbaje ale politicii, de a releva presupozițiile adesea implicite pe care se bazează, de a decripta „gramatică" și chiar „semantica" lor diversă, în scopul de a face posibil și inteligibil dialogul politic la scara întregii societăți. Din acest punct de vedere, republicanismul contemporan are realizări remarcabile. El a articulat deja unui limbaj universal, o linguă francă politică în care toți indivizii și grupurile sociale, inclusiv cele mai marginale, să aibă un cuvânt de spus („to have a voice") prin care să-și exprime cererile sau „plângerile" („grievances") lor diverse (politice, economice, sociale, ecologice, feministe, multiculturale etc.), însă pe o temă centrală, unificatoare: plângerea de a fi dominați și, respectiv, revendicarea libertății ca nondominație. În definitiv, a da „drept în Cetate" tuturor intereselor și aspirațiilor îndreptățite este angajamentul democratic ultim. Autori: Henrieta Anișoara Șerban , Cristian-Ion Popa , Ion Goian , Viorella Manolache , Enache Tusă , Sări Florescu
