Învierea izvorăște din jertfă, jertfă izvorăște din ascultare, iar ascultarea din iubire. Tatăl L‑a trimis în lume pe Fiul Său, Unul-Născut, ca s‑o izbăvească și să o scoată din întunericul păcatului: „S‑a smerit pe Sine, ascultător făcându‑Se până la moarte și încă moarte pe cruce.
Pentru aceea și Dumnezeu L‑a preaînălțat și I‑a dăruit Lui nume care este mai presus de orice nume” (Filipeni 2, 8‑9). După Înviere, contemporanii lui Iisus nu‑I mai pronunțau în acest fel numele, ci‑I spuneau: Înviatul din Nazaret. Pilat a poruncit să se scrie pe o tăbliță vina lui Iisus: „Iisus Nazarineanul, Regele iudeilor” (Ioan 19, 19). Oare, după Învierea lui Iisus, n‑a dat porunca unui scrib să dăltuiască în piatră de deasupra mormântului: „Aici a fost pentru trei zile mormântul Înviatului din Nazaret”?! Așa I‑a rămas în popor numele: Înviatul din Nazaret. - IOAN al Banatului
