„[…] în timp ce adevărul căutat era întotdeauna același, formele prin care el își ajută elevii să îl abordeze serveau acestui scop numai pentru o perioadă de timp limitată. Îndată ce se ajunsese la o nouă înțelegere, forma urma să fie schimbată.
Lecturilor, convorbirilor, discuțiilor și studiilor care fuseseră principala caracteristică a muncii pentru o perioadă de timp și stimulaseră inteligența până în punctul în care aceasta era deschisă către un mod complet nou de a vedea, dintr-odată, pentru un motiv sau altul, li se punea capăt. Aceasta îl punea pe elev «cu degetul pe rană». Ceea ce intelectul său devenise capabil să conceapă trebuia acum să fie experimentat cu simțirea sa.” (Jeanne de Salzmann) Volumul de față este o colecție de convorbiri care avuseseră loc aproape în fiecare seară între Gurdjieff și câțiva dintre adepții săi devotați, pe măsură ce Institutul pentru Dezvoltare Armonioasă a Omului era mutat în cele mai grele împrejurări de la Essentuki, în Caucaz, și apoi la Tiflis, Constantinopol, Berlin, Londra și, în final, până la Castelul de la Prieure, Fontainebleau, de lângă Paris; precum și a conferințelor în grupuri private pe care le ținuse în timpul mai multor vizite în America. Acest material prețios nu este o transcriere directă a cuvintelor lui Gurdjieff. Pentru a‑i ajuta pe elevii săi să atingă acea stare de atenție liberă, necesară pentru a împărtăși cu el în timpul întâlnirilor, Gurdjieff nu le permitea niciodată să ia notițe în timp ce convorbirile aveau loc. Totuși din fericire, câțiva ascultători prevăzători – având o uimitoare putere de memorare și în cele mai multe cazuri, fără ca Gurdjieff să știe – se străduiau să scrie notițe după aceea, fie singuri, fie împreună unii cu ceilalți, despre orice ar fi fost auzit. Notele păstrate de diferiți oameni au fost comparate, traduse acolo unde a fost necesar și verificate prin citire cu voce tare unora dintre cei care ascultaseră convorbirile originale. Chiar incomplete și chiar fragmentare în anumite cazuri, acestea sunt o redare autentică a abordării pe care Gurdjieff o avea despre muncă asupra sinelui, așa cum fusese această dezvoltată în mod informal la momentul potrivit. (fragment din Introducere, traducere de Cantemir Mambet)
