Destinul Coroanei vol. 2. Seria Jocul Coroanei

Destinul coroanei - al doilea volum al seriei Jocul Coroanei RUSIA SE AFLĂ ÎN PRAGUL UNEI MARI SCHIMBĂRI. Încoronarea lui Pașă se apropie, iar Vika este acum Magul Imperial, dar funcția pe care o râvnea cândva s-ar putea dovedi mai dificilă – și mai periculoasă – decât se aștepta.
Citește tot rezumatul cărții Destinul Coroanei vol. 2. Seria Jocul Coroanei... Pașa se luptă cu propriile sale probleme – legitimitatea îi este pusă la îndoială, fata pe care o iubește îl urăște și este convins că prietenul lui cel mai bun a murit. Când apare un pretendent la tron – iar magia în Rusia începe să crească rapid –, Pașa trebuie să facă totul pentru a-și păstra poziția și pentru a-și apăra taratul. Pentru Nikolai, sfârșitul Jocului a fost dureros. Deși a reușit să scape de moarte, Nikolai rămâne singur, o umbră ascunsă într-o lume ireală creată de el însuși. Dar când primește o a doua șansă la viață – legată de un preț întunecat –, Nikolai trebuie să decidă cât de departe e dispus să meargă pentru a se întoarce în lume. Cu revoluția tot mai aproape, cu o nouă magie primejdioasă ivită deodată și un târât ușor de cucerit, Vika, Nikolai și Pașa trebuie să lupte – sau să înfrunte distrugerea nu numai a lumii în care trăiesc, dar și a lor înșiși. O istorie alternativă memorabilă, o carte captivantă și plină de momente surprinzătoare... Fragment din cartea "Destinul Coroanei vol. 2. Seria Jocul Coroanei" de Evelyn Skye "Da, clar, era mai puternic decât fusese cu câteva ore în urmă. Poate că tot ce îi trebuise fusese un pui de somn și ceva timp pentru ca magia sa din trecut - cea pe care o readaptase din vis - să-l revigoreze. Dar era oare suficient? Ar face bine să fie. Nu voia să se gândească la ce avea să însemne dacă nu era.  - Sst! făcu el spre incertitudinea care tremura înlăuntrul lui.  Când aceasta se liniști, Nikolai încerca să își închipuie că se trezea, astfel încât să iasă din vis. Casca. Se întinse. Își scutură trupul în moduri lipsite de eleganță, care l-ar fi făcut să se simtă stânjenit în cazul în care ar fi fost văzut de altcineva.  Însă nimic nu se schimbă. Rămase, în mod cert, înconjurat de stepă. Vulturul auriu ateriză lângă felinar și îl privi cu capul lăsat într-o parte. Haide, fir-ar să fie! Nikolai își freca ceafa înțepenită. Să-și folosească magia fusese întotdeauna pentru el o a doua natură; magia existase dintotdeauna acolo atunci când îi făcuse trebuință. Dar era ca și cum magia l-ar fi uitat acum, când pierduse Jocul, își pierduse trupul și își pierduse puterea asupra realității. Ori era el cel care uitase magia?  Nikolai se concentra asupra amintirii magiei. Când era mic și tocmai își descoperise abilitățile, era încântat nu doar de renghiurile pe care le putea juca altor copii din sat, ci și de senzația magiei înseși. Da, gândi Nikolai. Asta este ceea ce-mi trebuie. Să-mi rea-mîntesc senzația ei. Acea calitate mătăsoasă a fluxului și refluxului său, căldura puterii ei, subtilitatea atingerii sale aidoma unor aripi de fluture. Își aminti cum magia îl putea susține precum o maree și cum putea să-l inunde asemenea unui val uriaș." Citește mai puțin...