Acum, un serial NETFLIX Atunci când o tânără și frumoasă scriitoare aspirantă intră în librăria din New York în care lucrează Joe Goldberg, el face ceea ce ar face oricine în situația lui: îi caută pe Google numele pe care l-a aflat de pe cartea de credit.
Este doar o singură Guinevere Beck în întreaga metropolă. Ea are un profil public de Facebook și postează pe Twitter neîncetat, dezvăluindu-i lui Joe tot ce ar avea nevoie să știe: se recomandă pur și simplu Beck, pentru prietenii ei, a urmat cursurile la Universitatea Brown, locuiește pe Bank Street și va fi la un bar din Brooklyn diseară – locul perfect pentru o întâlnire “întâmplătoare”. Pe măsură ce Joe capătă în mod invizibil și obsesiv controlul asupra vieții lui Beck, el orchestrează o serie de evenimente pentru a se asigura că Beck nimerește în brațele lui primitoare. Trecând de la statutul de hărțuitor din umbră la cel de iubit oficial, Joe se transformă în bărbatul visurilor lui Beck, totul în timp ce, pe tăcute, înlătură orice obstacol care i-ar putea sta în cale. Chiar dacă asta ar însemna să ucidă. Un thriller excepțional, cu atitudine, fără jenă și cu o adevărată intuiție asupra naturii obsesiilor. - Sophie Hannah Hipnotizant. - Stephen King Un roman captivant pe de-a întregul. - Revista Tu, ediția a II-a - coperta film. Cea de a doua carte a seriei este Corpuri ascunse, carte care stă la baza serialului Netflix Tu - sezonul 2. Fragment din cartea "Tu" de Caroline Kepnes: "- Nu te supăra. - Nu sunt supărat, Beck. - Amândurora ni s-a părut că balonul a fost un pic insensibil. - Insensibil. - Adică... e o față zâmbitoare. - Da, e un balon pentru bolnavi. - Da, Joe, dar nu e chiar așa de simplu. - Pe site-ul lor e chiar acolo, la baloane cu urări pentru bolnavi. - Da, dar nu e ca și cum s-ar fi accidentat la tenis. Tenis. - Beck, înțelege-mă. - Te înțeleg. - N-am avut intenții rele. - Știi, Joe. O față zâmbitoare și galbenă, imensă, e cam ultimul lucru din lume pe care vrei să-l vezi când un ciudat ți-a intrat în casă și te-a atacat. Adică e un zâmbet. E așa, gen... - Isuse!, am spus. - Nu e genul de moment când să zâmbești. - Îmi pare rău. - Nu trebuie să-ți pară rău acum. - Beck, putem merge la o cafea sau la ceva? - Chiar nu pot acum. Niciodată n-ai părut a fi mai departe de mine și o să iau balonul ăla și o să-l înțep de o toți dracii și în același timp o să iau balonul și o să-l înfășor de gâtul lui Peach pentru că CINE MAMA DRACULUI SE PLÂNGE ȘI DE UN BALON? Au trecut șapte ore și șase zile întregi de când Peach s-a întors de la spital. Tu ești ocupată cu școala și ocupată cu Peach, încă stai la ea acasă. Dar nu ești prea ocupată ca să faci schimb de e-mail-uri cu un necunoscut numit CaptainNedAck@gmail.com. Tu: Hei, mă poți suna? Căpitanul: Nu chiar acum. Mai vii weekend-ul ăsta? Tu: Sunt foarte ocupată. Nu mă poți suna? Căpitanul: Vreau să te văd. Tu: Dar nu am mașina. Căpitanul: Ia-ți una și am eu grijă de restul. Încă porți mărimea S, da? Tu: Da. Când planurile tale cu căpitanul sunt stabilite, pleci de la Peach cu un taxi. Te sun. Intră căsuța vocală și nu îți las un mesaj. Nu sunt Căpitanul și ignori și apelul de la Peach și ea îți trimite un e-mail, tot scris cu majuscule: UNDE EȘTI TU? Scrii înapoi rapid și concis: Urgentă de scris. Poveste lungă. Merg la 'tabăra de scris' (haha) la Silver Seahorse, în Bridgepoint. Să ai grijă de tine și să încui ușile. Love love love Beck"
