Ceilalti Schindleri

Ceilalți Schindleri. De ce unii oameni au ales să salveze evrei în timpul Holocaustului  În această carte Agnes Grunwald-Spiel face referire la acele omisiuni importante și inevitabile în recunoașterea faptelor celor "Drepți între popoare".
Citește tot rezumatul... Au fost sute, poate chiar mii de tentative de salvare care au eșuat, de cele mai multe ori din cauza trădărilor din partea vecinilor sau a colaboratorilor locali, despre care nu a rămas nicio mărturie: indivizi sau chiar familii întregi au fost ucise pentru că au fost prinse salvând evrei. De cele mai multe ori, atunci când erau descoperiți, cei care încercau să salveze și cei pe care încercau să îi salveze erau uciși de forțele brutale de ocupație, pentru care încercarea de a salva un evreu era o crimă care se pedepsea cu moartea. Documentele scrise despre Polonia sub ocupație germană arată cât de răspândite erau aceste represalii prin crimă.   Cartea aceasta însă nu este în niciun caz una negativă. Poveștile ei sunt unele care ne inspiră. Există multă suferință în aceste pagini, dar există de asemenea și multă noblețe. Agnes Grunwald-Spier a scris o carte care ne poate oferi o rază de speranță pentru omenire; un manual modern pentru un cod de conduită care contrastează și poate compensa impulsurile egoiste, negative și distructive ce există și în ziua de azi în mult prea multe zone ale globului. Fragment din volumul "Ceilalți Schindleri" de Agnes Grunwald-Spier:   "În 1943, Madame Hardy a cerut familiei să aibă grijă de două fete evreice din Antwerp, al căror tată era un bijutier. Surorile lor mai mari fuseseră luate de naziști ca să lucreze într-un bordel dintr-un lagăr de concentrare. Claire susține că toate lagărele de concentrare aveau bordeluri, pentru că germanii considerau că bărbații lucrează mai bine dacă sunt satisfăcuți sexual. Cele două fete de care aveau grijă erau cunoscute drept Fadette, care avea în jur de 13-14 ani, și Yvette, care avea 17-18 ani. Doar Fadette locuia cu ei, Yvette era plasată în alt loc, dar venea deseori în vizită la sora ei. Nu puteau să le țină pe amândouă, pentru că aveau mulți aviatori în casa de asemenea. Toți prietenii lor găzduiau evrei, care erau mutați din loc în loc în eventualitatea unei razii a Gestapo-ului. Fadette era o fată foarte tăcută. Mânca împreună cu familia, dar vorbea foarte puțin și își petrecea majoritatea timpului în camera ei. În mod evident, era foarte speriată. Claire crede că mama acesteia se află și ea într-o altă casă, ascunsă. Tatăl lui Claire a aflat numele adevărat al fetelor că acestea au plecat în Țel Aviv după război. Au fost singurele din familia lor care au supraviețuit. Atât Louis, cât și Madame Hardy au fost într-un final trădați de un om pe care l-au crezut a fi prieten - Prosper De Zitter. Acesta se născuse în Flandra și fusese soldat în Canada. Se pare că își oferise serviciile Ambasadei Germane chiar înainte de ocupație. Se estimează că este responsabil de trădarea a câteva sute de membri ai Rezistenței, aviatori aliați și prizonieri de război. Acesta îi îndruma la ascunzători din Belgia și Franța, de acolo erau trimiși cu trenul la Paris de unde erau imediat arestați după ce părăseau gara. Atât el, cât și complicea lui, Flore Dings, au fost acuzați și împușcați în aceeași zi, 17 septembrie 1948. Când Claire mi-a povestit prima dată de fratele ei, mi-a spus că misterioasă Madame Hardy a fost arestată în ianuarie 1944, a fost trimisă la Mauthausen să fie gazată imediat și inclusă pe lista de eroi ai Belgiei. De pe internet am reușit să aflu că Madame Hardy a fost o persoană foarte influență în organizarea rutelor de evadare, activitatea din Rezistență și ascunderea evadaților. Cunoscută ca Edith Hardy de către Rezistența, aceasta s-a născut ca Edith May Bagshaw, în 1899, în Aston, Birmingham. Tatăl ei fusese bacan, iar ea era a patra dintr-o familie cu cinci copii - restul fiind băieți. A servit în Primul Război Mondial ca membru al Corpului Auxiliar de Femei, în ianuarie 1918, și ulterior în Forțele Regale Aeriene pentru Femei. Pe 11 decembrie 1919 s-a căsătorit cu un gentleman belgian, pe nume Van-den-Hove, în catedrala din Birmingham. Acesta avea 29 de ani, iar ea 20. Următorul lucru cunoscut despre Madame Hardy este acela că, după invazie, era căsătorită cu un alt belgian, Felix Hardy. Ca urmare a activităților ei, a fost arestată la locuința ei pe 26 ianuarie 1944 pentru ajutor acordat inamicului - era membru al Service de Renseignements d'Action (SRA), nume generic pentru serviciile de informații. A fost trimisă la închisoarea Saint-Gilles din Bruxelles, care era destinația obișnuită pentru membrii Rezistenței, unde a rămas până pe 21 iulie 1944, când a fost trimisă în Germania. Se pare că pe 30 decembrie 1944 a ajuns în lagărul Ravensbriick, care era doar pentru femei, iar pe 7 martie 1945 a fost trimisă la Mauthausen, unde a fost gazată opt zile mai târziu." Citește mai puțin...