• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatură • Autor distins cu Booker Prize Internațional pentru literatură Autoarea bestsellerului Rătăcitorii, roman laureat al Man Booker Prize 2018.
Premiul Nobel pentru Literatură 2018 Barbarii nu călătoresc, ei se îndreaptă pur și simplu către o anume destinație sau invadează teritorii. - Olga Tokarczuk A ascuns Cartea într-un loc ce i s-a părut creat în acest scop: într-un defileu de munte, unde pustnici în căutarea singurătății își construiseră o mică mănăstire. Lor le-a încredințat Cartea, promi-tîndu-și că se va întoarce abia după ce îi va fi pregătit pe oameni pentru acceptarea ei... Alese șapte oameni înțelepți și demni și împreună cu ei întemeie Frăția, ce avea să se ocupe de reformarea lumii și de pregătirea acesteia pentru schimbarea ce urma să vină. Dar în planurile mărețe ale lui H.R.C. interveni, cum se întîmplă de obicei, istoria. Se făcură două războaie unul după altul, apărură noi reformatori... Începură persecuțiile, se aprinseră rugurile. Privind stelele și cercetînd proprietățile materiei, oamenii se apropiau uneori la un pas de adevăr, dar apoi anulau totul în fața noilor camere de tortură ce apăreau ca tarabele la iarmaroc. H.R.C. muri la Anvers, cu fața brăzdată de zbîrciturile amărăciunii. Înainte de a se stinge, cu mîna tremurîndă, întocmi pe un petec de hîrtie hartă munților în care ascunsese Cartea, cu speranța naivă că marea învolburată a istoriei se va liniști, iar oamenii se vor ocupa în cele din urmă de ceea ce este mai important. Traducere din limba polonă de Constantin Geambasu Fragment din cartea "Călătoria oamenilor cărții" de Olga Tokarczuk: "Drept recompensă, îi povesti englezului despre Carte, iar vorbind despre Carte se înfățișă pe sine. Burling trai atunci un fel de șoc. Acel Marchiz sigur pe sine, diplomatul cu picioarele pe pământ, călătorind într-o țară vecină pentru afaceri, încetase să mai existe. Acum Burling vedea în fața sa un nebun, căci cum altfel ai putea numi altfel un om care-și sacrifica întreaga carieră și banii, riscându-și viața, pentru a dobândi ceva atât de ireal cum era Cartea? Totuși, acest gen de nebunie îl atrăgea pe Burling. Ca raționalist, adept al lui Descartes și susținător al rațiunii, în adâncul sufletului, Burling avea nevoie de apă din izvorul iraționalismului, al basmului și al superstiției. Fie și pentru a se lupta cu ele, pentru că te lupți doar cu ceea ce te atrage mai mult. Omul care-i spunea aceste basme era cineva pe care-l respecta, pe care începuse să-l trateze ca pe un prieten, o persoană cu o gândire profundă și cunoștințe ample. Toată ziua următoare englezul trecu printr-o mare confuzie. În imaginea lui rațională despre lume nu există loc pentru ceva de felul Cărții. Lumea era alcătuită dintr-o materie însuflețită de duhul lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a dat viață în momentul creației, și din acel moment se arată doar în legile care guvernează materia. Burling nu se îndoia de existența lui Dumnezeu, însă Dumnezeu e atât de departe, atât de îndepărtat, încât nu are nici o influență sau, mai degrabă, nu vrea să influențeze ceea ce se întâmplă aici. Așadar, Burling nu admitea nici un alt mod în care Dumnezeu ar fi putut intra în legătură cu oamenii; poate doar prin legile naturii. Dumnezeu care s-ar manifesta în pofida legilor create de el și-ar nega propria existență. Burling își concentră întreaga inteligentă pentru a explica ceea ce i se părea complet dezlânat și rezolvarea îi veni singură - pătrunse deodată în miezul problemei, fără cuvinte, fără retorică. Înțelese Cartea ca un simbol al tuturor acestor legi care guvernează materia, ca o concretizare mentală a tuturor căutărilor umane, a cercetărilor, experiențelor, experimentelor și descoperirilor."
