Haven Vol.1. Orasul nostru

Haven este prima carte destinată cititorilor de peste 10 ani pe care Lelic a scris-o.   Încă de la Prologul scurt, de impact, cititorului i se stârnește curiozitatea, pentru că, de la primele rânduri ale capitolului întâi, să fie prins de acțiunea care începe brusc, cu răpirea personajului principal – Ollie Turner.
Citește tot rezumatul cărții Haven Vol.1. Orasul nostru... Apoi, de-a lungul paginilor, cititorul face cunoștință cu „creierul“ organizației – o echipă de copii sudată prin dorința comună de a ajuta și a face bine: Dodge, Sol, Lily, Purice, Jack, Song. Personajele se luptă între bine și rău, lăcomie și dezinteres, răzbunare și salvare. Banda de răufăcători este condusă de Maddy Sikes, o femeie malefică, dar liderul organizației Haven este total opusul acesteia, o femeie în vârstă – mătușa Fay, pe numele ei real Felicty Fagin. Toate aceste personaje dau dinamism acțiunii și participă la răsturnările de situație cu o pasiune contagioasă. Fragment din volumul "Haven Vol.1. Orașul nostru" de Simon Lelic:   "Zeke și ceilalți membri ai gâștii escortară grupul lui Dodge pe străzile lăturalnice ale cartierului Camden. În cele din urmă se opriră cu toții în fața unei clădiri care părea să fie un teatru abandonat, asemănător celui din Leicester Square, însă fără să aibă strălucirea specifică West-End-ului. Dacă Zeke nu s-ar fi oprit acolo, probabil că Ollie nici nu ar fi observat clădirea. Străbătura cu toții foaierul teatrului, prea întunecat pentru ca Ollie să îi poată distinge arhitectura. Odată ajunși în sală, cineva se îngriji să aprindă luminile. Locul nu mai arătă ca un teatru. Forma clădirii rămăsese neschimbată: pereții curbați, tavanul decorat cu stucaturi, balconul care cândva conținuse șiruri de scaune. Toate scaunele însă fuseseră îndepărtate, iar scena fusese adusă la nivelul sălii. În locul acestora se zăreau tot felul de mese acoperite cu postav verde având pictate diverse caroiaje, linii și numere. Ollie zări și o ruletă, dându-și în felul acesta seamă că tocmai pătrunsese într-un cazinou. Un cazinou ilegal, bănuia el, dat fiind că în exteriorul acestuia nu se afla nici măcar un poster care să-i indice existența. - Vă place ce-am făcut din locul ăsta? Ca la o comandă, copiii din Haven își întoarseră capetele, iar Ollie îi zări pe cei doi bărbați care pătrunseseră în sală pe ușa aflată lângă locul în care cândva se aflase scena. La început nu-și dădu seama care dintre cei doi vorbise, pentru că bărbații păreau identici: costume închise la culoare, priviri sumbre și siluete mai înalte decât cea a lui Ollie, chiar dacă băiatul s-ar fi suit pe un scaun. În clipa următoare însă, din spatele celor doi își făcu apariția un bărbat ceva mai scund. Acesta era îmbrăcat într-un costum alb, având pe umeri niște petice negre, din piele. La gât purta o cravată bolo ridicolă, făcută din sfoară - dintr-acelea care obișnuiesc să le poarte cowboy-i. Catarama curelei de pantaloni era mai mare decât palma lui Ollie, iar pe cap bărbatul purta o pălărie mare, cum Ollie nu mai văzuse decât în westernuri. Acesta trebuia să fie Danny Hunter, bănuia Ollie. Cele două gărzi de corp pășiră în lateral, rămânând apoi în poziție de drepți, în vreme ce Danny continuă să se apropie de grupul din care făcea parte și Ollie.” Citește mai puțin...