Haven Vol.2. Revolutia

Când încep să dispară elevii dintr-un internat de prestigiu, Ollie Turner știe că Haven trebuie să se implice, mai ales că miza e mare – a dispărut fratele lui Jack. Echipa de investigații a organizației, condusă de Ollie, și-a asumat orice risc, intrând sub acoperire în internatul elitist, pentru a găsi copiii dispăruți.
Citește tot rezumatul cărții Haven Vol.2. Revolutia... Însă târziu își dau seama că îi așteaptă un dușman de moarte – unul cu ambiția de a distruge tot ceea ce le este drag copiilor. Maddy Sikes s-a întors! Și nu e singură! Fragment din volumul "Haven Vol.2. Revoluția" de Simon Lelic:   "Ceilalți copii se uitau la Ollie, așteptând să vadă care va fi reacția lui. Privirea lui Purice părea o adevărată provocare: „Ei bine", spunea aceasta, „Ia să te vedem acum, Pijămaluța!” Ollie își puse o mână pe umărul lui Jack: - Errol e în viață, Jack. Sunt sigur de asta. Era limpede că Jack ar fi vrut să îl creadă, însă Ollie își dădea seama că prietena lor se temea de tot ce putea fi mai rău. - Nu ai cum să știi, îi răspunse ea. Oricât de mult mi-aș dori să ai dreptate. - Ia gândește-te, insistă Ollie. Gândește-te cum ar arăta un al doilea „accident" la scurtă vreme după tragedia care l-a implicat pe prietenul lui Errol. Indiferent ce se petrece la Forest Mount, tipii ăia sunt în mod evident preocupați să nu li se afle secretul. Ceea ce înseamnă că nu vor risca să atragă din nou atenția presei și a publicului. Nu-i așa? În ochii lui Jack se ivi un licăr de speranță. Fata clătină, recunoscătoare, din cap: - Așa este, răspunse ea cu glas stins. - Prin urmare, de aici putem porni mai departe, sunteți de acord? întrebă Ollie, rotindu-și privirea prin încăpere. Pornim de la premisa că Errol este ținut ostatic undeva în subsolul școlii, ceea ce înseamnă că misiunea noastră este aceea de a-l salva. - Și cum anume propui tu să facem acest lucru? se interesă Purice. - Povestește-mi, îi spuse Ollie. Voi cum v-ați apropiat de școală?  - Cum adică „cum ne-am apropiat de școală"? Am mers până acolo. Pe picioare. - Dar cum ați pătruns pe teritorul școlii? - Așa cum am spus, partea de nord este, practic, o prăpastie, așa că singura cale de acces este dinspre sud. Am încercat să găsim un pretext să intrăm pe poarta principală, însă paznicii de acolo ne-au trimis la plimbare. Așa că am dat colțul și am escaladat un zid - ceea ce nu a fost ușor, dacă vreți să știți. Ne-am imaginat însă că, odată ajunși de partea cealaltă, ne va fi ușor. Vreau să spun - e vorba de o biată școală, nu? Nu ne-am așteptat să dăm de santinele, de câini, de... pădure. Locul acela este o fortăreață, doar că nu arată ca una.” Citește mai puțin...