Isadora Moon merge cu cortul

Mama ei este zâna, tatăl este vampir, iar ea este câte puțin din amândouă!   Îndrăgește noaptea, liliecii și costumul negru de balet, dar și soarele strălucitor, bagheta magică și îl adoră pe Iepurașul Roz. De la frigerea bezelelor pe un foc de tabără, la împrietenirea cu o sirenă – în preajma Isadorei se petrec lucruri speciale!   Aceasta sunt eu, Harriet Muncaster! Sunt autoarea și ilustratoarea cărții despre Isadora Moon. Da, chiar așa! Îmi place orice e drăgălaș, orice e strălucitor și oricine este un visător.
Citește tot rezumatul cărții Isadora Moon merge cu cortul...      Fragment din cartea "Isadora Moon merge cu cortul" de Harriet Muncaster:       „Am văzut că în mare se găsea o fetiță cam de vârsta mea. Avea părul foarte lung și o coadă lucioasă de peste care tot lovea apă. Am planat pe deasupra ei, ținându-l pe Iepurașul Roz la adăpost de valuri.     — Ești sirena? am întrebat.     — Da, a răspuns ea cu glas cântat. Cum de plutești acolo sus?     — Zbor, nu plutesc! Eu sunt pe jumătate vampir, pe jumătate zână. M-am întors în aer ca să-i arăt aripile.     — N-am mai întâlnit pe nimeni pe jumătate vampir, pe jumătate zâna! a spus ea.     — Nici eu n-am mai întâlnit o sirenă! am răspuns.    Am râs amândouă. Râsul ei semăna cu clinchetul unui șirag de cochilii în adierea vântului.     — Pe mine mă cheamă Marina. Pe tine?     — Isadora, am spus. Apoi am arătat spre Iepurașul Roz. El este Iepurașul Roz.     — E caraghios, a chicotit ea, întinzându-se și lovindu-l cu degetul în burtică.     Iepurașul Roz s-a încordat. Nu-i place să i se spună că e caraghios.     — Ce faci aici așa târziu noaptea? a întrebat Marina.     — Căutăm un lucru foarte prețios. S-a pierdut aici astăzi, când am fost pe plajă.     — Oh?! a făcut Marină. Ce anume?” Citește mai puțin...