Visătoare… prea sensibilă și probabil prea profundă. Asta se ascunde în spatele unei atitudini arogante pe alocuri, a privirii destul de tăioase uneori și a unei minți extenuate de greutatea unor idei ce nu pot fi exprimate prin ceea ce unii numesc „gura”.
Versurile nu sunt scrise cu vreun creion special, ci cu sufletul, căci fiecare vers e o parte din mine, din ceea ce mi s-a întâmplat, din ceea ce m-a doborât sau m-a ridicat… Recunosc, m-am folosit ca o lasă de câteva rime pentru a putea recunoaște în fața unei lumi care te vrea puternică, cât de vulnerabilă sunt… uneori. Manifest un dor nebun în cele mai multe creații, față de omul meu, omul pe care l-am iubit enorm, dar… cam atât. Dragostea sinceră se ascunde sub pres, atunci când ți-e frică să-ți pierzi depresia și să câștigi o posibilă fericire. Revoltată parțial, visătoare per total. Citește-mă, cunoaște-mă… promit că aici aparențele nu înșală! " Ești un infinit de incertitudini, Pui punct, apoi virgulă, Ah, mă jefuiești de certitudini... Ești un infinit de libertate, Chiar și când n-am aripi, mă porți departe. Ești un infinit la puterea infinit, Iar asta, până și-n matematică e de nedefinit..."