Primul volum dintr-o trilogie despre fascinanta magie a cărților Fraților Brendan, Eleanor și Cordelia Walker nu le-a lipsit niciodată nimic. Până într-o zi când tatăl lor, doctorul Walker, are un accident bizar și rămâne fără serviciu.
Familia este obligată să se mute în alt oraș, într-o veche casă victoriană. Nici nu le-ar fi trecut vreodată prin minte celor cinci că mutarea lor avea să dezlănțuie forțe magice nebănuite. Lucruri dintre cele mai ciudate încep să se petreacă în jurul lor și pe neașteptate cei trei frați se trezesc captivi într-o lume bizară, unde o ceată de războinici medievali, niște pirați amenințători și o vrăjitoare rea le-au pus gând rău. Lupta se duce pe viață și pe moarte, iar cei trei frați trebuie să o câștige ca să-și recapete părinții și să fie din nou acasă. „Un montagne russe foarte abrupt și aventuros despre puterea ascunsă a cărților, în Casa secretelor descoperim o vrăjitoare care-ți dă fiori, trei frați ingenioși, mult fantasy și suspans.“ J.K. Rowlin Fragment din cartea "Casa secretelor" de Chris Columbus, Ned Vizzini: „Brendan și Eleanor plonjau spre ocean. Aveau în față vasul piraților, în spate - casă. Inamici erau în ambele părți, dar frații se mișcaseră foarte repede; acțiunea lor era de-a dreptul nebunească. Brendan își încordă tălpile și strigă: — Scufundare cu picioarele înainte! Pirații de pe Moray traseră spre perechea în cădere liberă, însă spuma aruncată de ocean făcu ca unele dintre pistoale să țăcane în gol, inofensive. Altele fură ațintite prea în larg. Brendan și Eleanor se scufundară și lumea din jurul lor deveni ca de gheață. Băiatul deschise ochii; sărea îi provoca usturimi. Își dorea să mai fi avut ochelarii improvizați de mai înainte. Lângă el, o coloană de bule se împrăștie dezvăluind-o pe Eleanor, care dădea din picioare ca să iasă la suprafață. Brendan o prinse de gleznă și scutură din cap în semn că nu, arătând spre baza Casei Kristoff. Acolo se aflau butoaiele pentru caz de cutremur, legate de fundație cu funii care le trăgeau prin apă. Șiruri de bule ieșeau pe la îmbinările doagelor. Eleanor încuviință și înotară amândoi într-acolo. În casă, Cordelia se află acum față în față cu Stump cel bondoc. Acesta se lua după ea cu sabia lui încovoiată, însă Cordelia fu mai rapidă, plonjând grațios prin fereastra spartă, și intră în apă cu mâinile înainte. Ieși la suprafață strigând: — Bren! Nell! Dar își dădu repede seama că singurul răspuns pe care-l putea primi era de la pirații de sus. Când aceștia deschiseră focul, ea se scufundă, anticipând durerea ca o arsură pricinuită de glonțul pe care îl putea încasa în orice clipă. Dar nu se întâmpla asta. În lumea domoală de sub valuri, gloanțele o ratară la centimetru. Printre traiectoriile lor subacvatice ce semănau cu niște fermoare, fata întrezări silueta fratelui și pe cea a surorii sale. Erau lângă butoaiele de sub Casa Kristoff; preț de o clipă - oribil moment - se gândi că erau morți. Apoi îi văzu mișcându-se, împingându-și fetele în jetul de bule care se forma din lateralul butoaielor. Cu plămânii arzându-i, Cordelia înota către ei și-și puse fata într-un curent de aer. Luă o gură bună de apă de mare care îi dădu un spasm de vomă și o făcu să vrea să se ridice la suprafață. Brendan îi arătă pe mutește cum să-și lipească buzele de crăpăturile butoiului și să inspire prețiosul aer, fără să tragă apă în piept. Prima gură de oxigen fu atât de minunată, încât Cordelia o înghiți cu lăcomie. Făcu semnul de aprobare cu degetul mare în sus și ridică dintr-o sprânceană părând să spună: „Acum ce Facem?" Brendan le arată surorilor lui un loc sub casă, unde era o breșă în fundație.”
