Depresia, în diverse grade și sub diferite forme, este o suferință foarte răspândită. Totodată, e greu de acceptat: din punct de vedere social, este percepută ca o slăbiciune, ca un handicap, iar din punct de vedere personal, repune în discuție imaginea de sine, cea pe care am vrea s-o proiectăm în exterior.
Or, ieșirea din depresie presupune mai întâi abandonarea rezistenței, astfel încât să fim capabili să regăsim legătura cu noi înșine. În cartea de față, Helene Roubeix reușește să descrie, pe înțelesul tuturor, originile, mecanismele și consecințele depresiei. Într-un stil simplu, concis și pragmatic, utilizând exemple din belșug, autoarea accentuează ideea potrivit căreia oamenii pot veni în mod natural în întâmpinarea vindecării. Ea se ocupă totodată, cu multă răbdare, de ceea ce se ascunde dincolo de masca pe care ne-o punem zilnic atunci când ne confruntăm cu ceilalți. Lucrând cu noțiuni-cheie precum Eu și Sine, autoarea îi învață pe cititori să întâmpine depresia și toate emoțiile caracteristice ei. Sprijinindu-se pe exemple vii și pe experiența dobândită ca psihoterapeut, dar și că om care a reușit să iasă din această stare, Helene Roubeix ne propune o lectură pozitivă a depresiei: ca etapă pe drumul spre cunoaștere și acceptare de sine, depresia ne îndrumă pe calea ce duce la fericire! Solid argumentată, accesibilă, fiind bine scrisă și abordând subiectul cu sensibilitate, lucrarea de față le propune cititorilor un demers terapeutic eliberator. Helene Roubeix este psihoterapeut și formator. A fondat și a condus în regiunea pariziană Școală de Programare Neurolingvistică, unde sunt pregătiți psihoterapeuți. Totodată, este autoarea a trei cărți de specialitate. Fragment din cartea "De la depresie la gustul fericirii" de Helene Roubeix "DE LA DEPRESIE LA GUSTUL FERICIRII Aducerea la lumină a rădăcinilor depresiei Primii ani ai copilăriei Lupta inconștientă împotriva depresiei poate fi întâlnită în primii ani ai copilăriei. În acea etapă, unele persoane au învățat să se rupă de emoțiile lor dureroase - tristețe, furie, teamă, suferința, sentiment de singurătate sau de abandon - urmând modelul părinților sau pentru că era o strategie inconștientă de supraviețuire. Având în vedere situația și resursele de care dispun, toți oamenii fac la un moment dat cea mai bună alegere posibilă. Aceasta presupusă NLP (Programare Neurolingvistică) ne invită să ne luăm în considerare pe noi înșine cu mai multă înțelegere și bunăvoință, chiar dacă știm cât de limitativă a fost alegerea din trecut. Ea ne-a permis să trăim sau să supraviețuim, fiind recunoscută de părinți. A nu mai simți și, eventual, a nu ne mai gândi la ceea ce ne face atât de rău ne permite să trăim într-o stare de lejeritate aparentă, evitând orice sentiment de indispoziție sau de depresie. Însă, procedând în acest fel, învățăm puțin câte puțin să ne separăm de partea sensibilă, vulnerabilă a sinelui, cea care ar putea resimți depresia în anumite momente. Așa cum am văzut, energia vitală este atunci investită, chiar suprainvestită, în acțiune (hiperactivitate), în gândire (hipercerebralitate) sau în comportamentele adictive și în dependențele afective. Starea de disociere Această separare de sine este uneori foarte profundă și total inconștientă. Ea se manifestă printr-o disociere mai mult sau mai puțin marcată: persoana este mai mult „în minte" sau în „faptă", foarte implicată în conștient, mai mult sau mai puțin ruptă de sensibilitatea și de senzorialitatea ei, de corpul ei, de creativitatea și de resursele inconștientului ei."
