Când visezi cu ochii rimelați lucruri fantastice, înseamnă că te afli departe de miezul problemei. Mira van Horton dânsa cu aspiratorul ca nimeni alta din istoria cinematografiei, întindea rufe la uscat dincolo de orice viziune regizorală, înhață cu palmele tăbăcite fierul de călcat în confruntarea cu inepuizabila colecție de rochii șifonate, cămăși apretate, bikini minusculi, boxeri de neam prost; obiecte vestimentare care nu lăsau niciun sâmbure de îndoială că aparțin clasei conducătoare.
Doar plimbările cu bicicleta reușeau să-i domolească frustrările. Oftă cu tristețe când ajungea prin zona comercială unde stăteau etalate fără pic de rușine blănuri scumpe și bijuterii rare. Printre necazurile cotidiene stăruia faptul că James Cameron nu-i acceptase cererea de prietenie pe Facebook. Fragment din cartea "Bărbați pe tocuri", de Marcel Manea "Fusesem predestinată unei vieți banale. Mă întâlneam cu prietenii mei gay tocmai pentru a uita asta. Eram o femeie aruncată laolaltă cu bărbați incompleți pe un continent greșit. Îi priveam prin sticla paharelor. Toate aceste frumuseți care se țineau de mână nu aveau să fie ale mele, pentru că nu le puteam seduce. Existența mea bolborosea fără semnificație asemenea unei băuturi carbogazoase. Aveam accesul interzis în templul amorului venal. Pederastul și heterosexualul traversaseră secolele împreună, nu neapărat ținându-se de mână. Cam asta îmi imaginam eu atunci. Până în acest punct, mă pierdeam în generalități. Trasasem puncte peste linii, romburi peste triunghiuri, întrebându-mă de ce aveam atâția amici gay. Azure Rose îmi turnase din nou vin în pahar. L-am privit cu ochii de femeie pofticioasă. Avea toate calitățile din lume. Era atent, delicat, rafinat, grațios. Singurul lui păcat era că nu-i plăceau femeile. Prin urmare, aștepta să fie agățat de vreun personaj dintr-o agenție de publicitate, pentru ca weekend-ul următor să mănânce împreună lasagna cu aceeași furculiță, urmărind "Mica Sirenă". Azure Rose vorbea despre voluptați fără a-i păsa că subiectul mă întristează, iar altor clienți le provoacă greață. Bărbații se temeau să nu profite de ei, pe când eu eram dezamăgită că asemenea mascul nu va profita în veci de mine. Nu-l înțelegeam absolut deloc. Era precum o groapă în tavan. Îmi regăseam șinele în taxiul spre casă. Tăcerea. Mahmureala. Uitarea. Alunecasem serios la vale. Vine o vreme când încetam să ne îndrăgostim de o persoană, lăsându-ne pradă cuvântului "confort". Acest blestemat monstru lexical ne urmărește de când ne trezim dimineața să facem dus. Femeia din următoarea frază sunt eu. Îmi doresc mult vin roșu și timp berechet pentru a-mi lectura autorii preferați. Câștig prea puțin pentru a-mi împlini aceste capricii. Întârzii cel puțin o oră la birou zilnic. Adorm doar după ce termin ce-i de băut prin casă. N-am fost mereu așa. Principala mea fantezie era să fac amor cu Tarzan într-un hotel sordid. Cu fiecare anotimp care trece, mă îndepărtez de orice fantezie. Mi-ar fi plăcut să-mi trăiesc nebunia într-o țară nouă și îndepărtată. Povestea vieții mele începe fraza următoare."
