Cealaltă parte este povestea unui regat al viselor care devine coșmar și a călătoriei către Perlă, un misterios oraș aflat adânc în miezul Asiei, călătorie care este în același timp și o intimă explorare a subconștientului său, așa cum însuși Kubin a spus, „un fel de ghid Baedeker de buzunar al acelor locuri care ne sunt cunoscute doar pe jumătate”.
Scrisă în 1908 și aflată la țesătura dintre Meyrink și Kafka, cartea a fost primită cu entuziasm de către reprezentanții expresionismului. Franz Marc a considerat-o ca fiind o magnifică întâlnire cu spiritul secolului 19, iar Kandinsky a numit-o o aproximare a viziunii răului, în timp ce Lyonel Feininger i-a scris lui Kubin: „Trăiesc atât de des în Perlă, de parcă simt că ai scris-o și desenat-o pentru mine”. Alfred Kubin (1877-1959) a fost unul dintre artiștii grafici marcanți ai secolului 20, recunoscut îndeosebi pentru ilustrarea cărților scriitorilor de literatură fantastică precum Balzac, E.T.A. Hoffmann, Gustav Meyrink și Edgar Allan Poe. Prin îmbinarea întunericului decadenței și al grotescului, prin evocarea oniricului și a coșmarului viu, creațiile sale redau o atmosferă unică de mister și temeri, deopotrivă. Fragment din cartea "Cealaltă parte", de Alfred Ckubin "Când aflăm despre o chestiune miraculoasă ce se abate de la viața cotidiană, în noi rămâne mereu un dubiu de nestrămutat. Și este bine să fie așa. Altfel am deveni batjocura fiecărui povestitor abil sau escroc comun. Din acest motiv, un fapt este mai important decât o părere. Așa a fost și cazul de față. Oricum, într-o oarecare măsură, Gautsch începuse deja să se bucure de încrederea mea, dar, când am văzut acea sumă impresionantă - o avere, pentru mine - și când am ținut-o în mâini, m-a cuprins un sentiment straniu. Un fior m-a străbătut și am spus cu lacrimi în ochi: - Stimate domn, mă scuzați, dar îmi găsesc cu greu cuvintele potrivite pentru a vă mulțumi. Nu pentru această sumă mare de bani! Nicidecum! Dar, vedeți dumneavoastră, când tânjești o viață întreagă după fantastic și te trezești pe neașteptate în sânul său, momentul se aseamănă unei minuni. Asta am trăit astăzi grație amabilității dumneavoastră, iar pentru acest lucru vă mulțumesc! Așa sau într-un fel asemănător m-am exprimat în starea de maximă exultare de atunci. Gautsch, care îmi părea că devenise dintr-o dată serios, mi-a răspuns cu blândețe: - Domnul meu, nu îmi fac decât datoria. Dacă asta va aduce fericire, atunci mă bucur. Mulțumiri însă nu îmi datorați, întrucât eu slujesc unuia mai mare decât mine. Însă ce vă pot sfătui este să tăceți despre lucrurile pe care le-am discutat astăzi. Nu vorbiți despre asta cu nimeni, cu excepția soției dumneavoastră, desigur. Chiar nu știu ce se poate întâmpla în cazul unei încălcări ale acestei reguli, dar puterea lui Pateră este mare, iar dânsul dorește ca Tărâmul Visului să rămână un secret. - Atunci probabil că a fost cam lipsit de precauție din partea dumneavoastră să-mi povestiți atât de multe. Nu aveați de unde să știți ce poziție voi lua față de toate aceste întâmplări, am observat eu cu oarece șiretenie. - Nu a fost chiar așa, stimate domn, știam că veți accepta! Și spunând acestea, mi-a strâns mâna și s-a îndreptat spre ușă."
