De la Ion al Glanetasului la Apostol Bologa

De la Ion al Glanetasului la Apostol Bologa. Doi eroi, două destine Consacrat celor două romane clasicizate – Ion (1920), Pădurea spânzuraților (1922) – și destinat cu precădere vârstelor formative din mediul liceal, comentariul simpatetic semnat de distinsul istoric literar Saluc Horvat se alătură, de drept, radiografiilor rebreniene, destul de numeroase astăzi, la peste șapte decenii de la trecerea în neființă a creatorului romanului românesc modern.
Citește tot rezumatul cărții De la Ion al Glanetasului la Apostol Bologa... Discursul de față este integrabil în primul rând instrumentarului alcătuit, în general, din mărturisiri/interviuri, biografii, dicționare, repertoare tematice ș.a.; de aici, rememorarea succintă a vieții creatorului, precum și a edițiilor (antume și postume), rememorare urmată, în chip firesc, de selecția reacțiilor critice îndeosebi interbelice și concentrată apoi pe tematică și cu deosebire pe circumscrierea personajelor. (Mircea Muthu) Cuvânt înainte de Mircea Muthu * * * Saluc Horvaț s-a născut la 23 iunie 1935 în satul Șigău, județul Cluj. Este absolvent al Facultății de Filologie a Universității ,,Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca. Este membru fondator și președinte al Asociației Scriitorilor din Baia Mare, inițiatorul și fondatorul revistei Nord Literar, director executiv al acesteia. A colaborat cu studii, articole și cronici la mai multe reviste: Tribuna, Contemporanul, Ideea europeană, Familia, Poesis, Viața românească, Nord Literar etc. Este membru al Uniunii Scriitorilor  din România, Filiala Cluj. Fragment din cartea "De la Ion al Glanetașului la Apostol Bologa" de Saluc Horvat "Preliminarii la o posibilă poetică a romanului   Autor al unei opere ce însumează nuvele, romane, piese de teatru, memorialistică - Liviu Rebreanu, alături de Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, G. Călinescu, Cezar Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Mircea Eliade, Mateiu Caragiale, a marcat, ca pe una dintre cele mai fertile perioade din întreaga istorie a romanului românesc, perioada interbelică. Debutul editorial al lui Liviu Rebreanu se produce în anul 1912 cu volumul de proză scurtă Frământări. Au urmat alte două: Golanii (1916) și Răfuială (1919), volume care anticipează marile planuri epice de mai Ion (1920), Pădurea Spânzuraților (1922), Adam și Eva (1925), Ciuleandra (1927), Crăișorul (1929), Răscoala (1932), Jar (1934), Gorila (1939), Amândoi (1940).  În anul 1920, când apărea Ion, romanul românesc cunoștea câteva realizări notabile: Ciocoii vechi și noi (1863) de Nicolae Filimon, Viața la țară și Tănase Scatiu (1894-1895) de Duiliu Zamfirescu, Mara (1906) de Ioan Slavici, Arhanghelii de I. Agârbiceanu, Neamul Șoimăreștilor de Mihail Sadoveanu ș.a. Cu toate acestea, romanul lui Liviu Rebreanu a marcat un moment de cotitură în istoria genului, fiind apreciat ca o realizare de excepție. E. Lovinescu consideră romanul „o revoluție și față de lirismul sămănătorist sau de atitudinea , poporanistă și față de eticismul ardelean, constituind o ,dată istorică, am putea spune, în procesul de obiectivare a literaturii noastre epice". Șerban Cioculescu îl consideră „o capodoperă a genului". „Ion - scrie G. Călinescu - e o epopee perfectă, un poem epic solemn ca un fluviu american, o capodoperă a măreției liniștite". „Ion e epopeea țăranului român, este expresia tipică - în sens clasic - a instinctului central și unic al omului sclav al pământului" (P. Constantinescu)." Citește mai puțin...