Și acum să-ți povestesc o situație reală, trăită de mine. Abia fusesem numit director, eram foarte tânăr, și m-a chemat ministrul să-mi zică despre așteptările lui de la mine. Pe culoar m-am întâlnit cu unul dintre adjuncții săi, care avea vreo șaizeci-saizeci și doi de ani.
M-a oprit, ne-arn dat mâna, iar el mi-a reținut mâna într-a lui, învăluindu-rnă cu o privire plină de bunătate. Mi-a zis : „Dragă Caius, de-ai ști tu cât de invidios sunt !" Am rămas blocat. El, ditamai somitatea, în timp ce eu abia fusesem promovat pe un post cu mult inferior. Nedumerirea mi se putea citi cu ușurință pe față. „Dar de ce ? Cine sunteți dumneavoastră și cine sunt eu!" „Da, ai dreptate ! Cine mai, sunt eu ? Te invidiez, dragule, mi-a zis el cu tristețe, pentru că ești tânăr !"
