Procesul civil international

Reglementând raporturi de drept procesual civil cu element de extraneitate, normele juridice aplicabile procesului civil internațional se plasează la interferența dintre dreptul procesual civil și dreptul internațional privat, fără a se include, însă, cu ușurință într-una sau alta dintre ramurile de drept.
Citește tot rezumatul cărții Procesul civil international... Această particularitate a determinat lăsarea procesului civil internațional într-un plan secundar, atât de către literatura de specialitate de drept internațional privat, preocupată în mod prioritar de latura materială a dreptului internațional privat, cât și de cea de drept procesual civil concentrată asupra raportului de drept procesual, dar fără element de extraneitate. Expansiunea normativă pe care procesul civil internațional a cunoscut-o în ultimele decenii atât la nivel internațional, sub egida Conferinței de la Haga de drept internațional privat, cât și la nivelul Uniunii Europene, determină în prezent o reconsiderare a poziției procesului civil internațional și o tendință de autonomizare a cercetării sale atât în raport cu dreptul internațional privat, cât și în raport cu dreptul procesual civil. Deși justificată de considerente de ordin practic (respectiv de nevoia de a conferi claritate, precizie, previzibilitate procedurii de judecată), reglementarea abundentă riscă să se transforme într-un obstacol pentru cercetarea teoretică, putând determină orientarea excesivă a acesteia către analiza detaliului în detrimentul întregului. Înțelegând acest risc, lucrarea Procesul civil internațional nu propune efectuarea unei analize exhaustive a regulilor aplicabile procesului civil internațional, ci configurarea unei structuri care să faciliteze abordarea procesului civil internațional ca ansamblu. Fundamentul acestei structuri îl reprezintă patru instituții juridice, analizate în cadrul unor capitole distincte ale cărții Procesul civil internațional, conținând norme referitoare la: competența internațională a instanțelor romane, condiția juridică a străinului ca parte în procesul civil, procedura de judecată a litigiilor civile cu element de extraneitate și efectele hotărârilor judecătorești și arbitrale străine în România. Preocuparea pentru o abordare sistemică a procesului civil internațional determină unele consecințe cu privire la cercetarea instituțiilor juridice care îl constituie. Astfel, cu privire la competența internațională a instanțelor romane (Capitolul al II-lea al lucrării Procesul civil internațional), într-o primă etapă este delimitată sferă de incidență a dreptului Uniunii Europene în raport cu aceea a dreptului național. În continuare sunt evidențiate formele competenței internaționale (competența de drept comun, competența facultativă, competență exclusivă), subliniind importanța clasificării. În fine, o a treia etapă presupune abordarea selectivă a acestor reguli de competență, criteriul de selecție reprezentându-l importanța teoretică/incidenta practică a materiei reglementate. Cu privire la condiția juridică a străinului ca parte în procesul civil (Capitolul al III-lea al lucrării Procesul civil internațional), atenția va fi acordată nu analizei cantitative a drepturilor și obligațiilor străinului în procesul civil, ci principiilor care cârmuiesc recunoașterea/impunerea în persoana străinilor a unor drepturi sau obligații procesuale în România. Cu privire la procedura de judecată propriu-zisă (Capitolul al IV-lea al lucrării Procesul civil internațional), într-o primă etapă sunt delimitate regulile aplicabile procedurii de drept comun de acelea care reglementează proceduri speciale. Apoi, cu privire la cele dintâi, sunt cercetate fazele și etapele procesului civil în desfășurarea lor firească, analizând actele normative incidente transversal (în funcție de aspectul reglementat), iar nu succesiv, și evidențiind relația dintre acestea (ținând cont de nivelul la care ele au fost adoptate). Cu privire la fiecare aspect al procedurii de judecată, vor fi indicate în mod prioritar soluțiile materiale conținute de reglementările aplicabile, iar, în lipsa acestora, soluțiile conflictuale. Într-o a treia etapă, sunt prezentate succint unele proceduri speciale. Cu privire la efectele hotărârilor judecătorești străine în România (Capitolul al V-lea al lucrării Procesul civil internațional), într-o primă etapă sunt definite conceptele de bază (respectiv cel de „hotărâre străină” și cel de „efecte” ale hotărârilor străine), pentru a se opera apoi o distincție între diferite categorii de hotărâri. Într-o a doua etapă, sunt analizate efectele hotărârilor judecătorești străine, accentul fiind pus pe condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ca acestea să se producă. Cercetarea evidențiază diferența de regim juridic (atât sub aspectul condițiilor, cât și pe plan procedural), în funcție de reglementarea aplicabilă (cea națională sau cea adoptată la nivelul Uniunii Europene). O manieră similară de abordare este avută în vedere în cazul efectelor sentințelor arbitrale străine în România (Capitolul al VI-lea), analiza fiind făcută din perspectiva dreptului intern și a convențiilor internaționale la care România este parte. Citește mai puțin...