Viețuirea minunată a Starețului Gherman, care a fost contemporan cu noi, dovedește în mod incontestabil încă o dată că Biserica Ortodoxă este, într-adevăr, vie și autentică, punând înainte întotdeauna roadele frumoase ale Raiului.
Dar și întâmpinarea și primirea din partea poporului binecredincios a primei ediții a acestei cărți, care s-a epuizat într-un interval de timp relativ scurt, demonstrează fără putință de tăgadă iubirea foarte mare a credincioșilor pentru adevărații prieteni ai lui Dumnezeu, exprimă setea de a cunoaște personalități cuvioase contemporane, arătă nevoia aflării unui sprijin și a mângâierii dumnezeiești în lupta vieții și, în cele din urmă, subliniază dorul nepotolit al sufletelor evlavioase după „lumină lină și tainică în negura zilelor noastre”. - Arhim. Athanasie Stavrovuniotul „Te plângi ca cei care locuiesc împreună cu tine nu se comportă frumos? Ascultă-mi sfatul: Dacă cineva nu se comportă frumos cu tine, comportă-te tu frumos cu el. În toată treaba asta este nevoie de smerenie. Să dăm un exemplu: Cineva îți spune că treaba pe care ai făcut-o nu este bună. Tu să-i spui: „Mulțumesc că mă sfătuiești! Ajută-mă să devin mai bun. Arată-mi greșelile ca să mi le corectez”. Să primești sfaturile tuturor, însă din smerenie, nu din lașitate. Astfel vei păstra în sufletul tău bucuria cerească și pacea. Când oamenii te mâhnesc sau când te jignesc, atunci să-ți aduci aminte de pătimirile Domnului nostru. Când L-au înjurat, El nu a înjurat, când L-au luat peste picior, El nu a răspuns la fel, când L-au lovit, El nu a întors lovitura, când L-au vorbit de rău, El nu i-a vorbit de rău, ci tuturor acestora le răspundea pașnic: Dacă am vorbit rău, dovedește ce este rău (În 18, 23). Și, pe deasupra, Se și ruga pentru cei care Îl răstigneau. Să trăim cum a trăit Hristos, adică cu smerenie, cu ascultare, cu nerăutate. Să ne străduim să-L imităm, pe cât se poate, întru toate. Cu bucurie să pășim pe calea cea strâmtă și îngustă și să urăm calea cea largă și nechibzuită.” - Starețul Gherman Stavrovuniotul
