Anne. Casa cu frontoane verzi

Anne. Casa cu frontoane verzi. Volumul 1 A trecut ceva vreme de când primii cititori ai acestui îndrăgit român descopereau plini de încântare lumea lui Anne Shirley din Green Gables, iar eroina rămâne, până astăzi, unul dintre cele mai iubite personaje din literatură pentru copii – și pe bună dreptate! Nu ai cum să nu rămâi fermecat de fetiță vorbăreață, cu o imaginație atât de vie și cu o inimăplină de loialitate și entuziasm.
Citește tot rezumatul cărții Anne. Casa cu frontoane verzi... Cititorilor le este ușor să se identifice cu Anne și să empatizeze cu firea ei plină de dramatism, fie că eroina se află în culmea bucuriei sau în abisul disperării, iar capacitatea ei de a vedea frumusețea pretutindeni este o sursă continuă de inspirație.  Măiestria autoarei în a crea personaje memorabile și dialoguri realiste fac din „Anne” o lectură ușor de parcurs, iar cei care sunt pregătiți să o însoțească pe Anne în călătoria ei plină de aventuri, vor descoperi în ea un partener pe cinste.    "Anne este cel mai îndrăgit personaj din operele de ficțiune destinate copiilor, de la nemuritoarea Alice încoace." (Mark Twain) Fragment din cartea "Anne. Casa cu frontoane verzi, volumul 1" de L.M. Montgomery: „— N-ar trebui să te gândești atât de mult la aparențe, Anne. Mă tem că ești o fetiță foarte vanitoasă. — Cum aș putea să fiu vanitoasă, când știu că sunt urațică? Îmi plac lucrurile drăguțe și detest să mă uit în oglindă și să văd că eu nu sunt. Mă întristează foarte tare, cum mă întristez când văd orice lucru urât. Îl compătimesc pentru că nu este frumos. — Frumos este cel care se poartă frumos, spuse sentențios Marilla. — Mi s-a mai spus asta înainte, dar am îndoieli în privința proverbului, spuse Anne cu scepticism în timp ce mirosea buchetul. O, cât sunt de dulci aceste flori! A fost foarte drăguț din partea doamnei Lynde să mi le dăruiască. Nu îi mai port niciun resentiment acum. Ce senzație delicioasă îți oferă starea de a ierta și a fi iertat! Nu-i așa că stelele sunt minunate în noaptea aceasta? Dacă ai putea locui pe o stea, pe care ai alege-o? Mie mi-ar plăcea ce mare și strălucitoare de deasupra acelui deal negru. — Anne, încetează să spui tot ce-ți trece prin minte, spuse Marilla, epuizată de efortul de a urmări acrobațiile gândurilor fetei. Anne păstra tăcerea până ajunseră înapoi pe domeniul lor. O adiere rătăcitoare le întâmpină, purtând cu sine mireasma puternică a ferigilor ude. Sus, printre umbre, strălucea o lumină veselă dintre copacii din fața bucătăriei de la Green Gables. Anne se apropie deodată de Marilla și își strecură mâna în mâna bătătorită a acesteia. — Este încântător să te întorci acasă și să știi că este casa ta. Deja iubesc Green Gables, deși nu am iubit niciodată vreun alt loc. Niciunul nu mi s-a părut acasă. O, Marilla, sunt atât de fericită, că aș putea să mă rog chiar acum fără să mi se pară deloc greu. Datorită mânuței care se strecurase în mâna ei, Marilla își simți sufletul invadat de o căldură plăcută, poate un elan din maternitatea pe care o ratase. Era un gest atât de neobișnuit și tandru, încât se simți profund tulburată. Se grăbi să-și aducă din nou trăirile la calmul firesc printr-o povață. — Dacă vei fi o fetiță cuminte, vei fi întotdeauna fericită, Anne. Și n-o să ți se pară niciodată greu să-ți spui rugăciunile. — Să spui rugăciunile nu e chiar același lucru cu a te ruga, spuse Anne meditativă. O să-mi imaginez că sunt adierea care suflă printre copacii de pe vârful acela.” Citește mai puțin...