Cerneala

Primul volum din seria Cărți scrise pe piele    În Saintstone nu există secrete. Încă din clipa în care te-ai născut, fiecare realizare, fiecare eșec, fiecare moment important – toate îți sunt întipărite pe piele.
Citește tot rezumatul cărții Cerneala... Există urme decente care îi fac pe oameni să înțeleagă că ești de încredere. Și tatuaje rușinoase care spun că ești un trădător. În vizionarul său roman de debut, Alice Broadway dezvăluie limitele periculoase pe care le putem atinge ca să punem ordine în lumea din jurul nostru – chiar și atunci când adevărul refuză să rămână ascuns. Un roman liric, cu accente de fantasy și ecouri din Orwell, care nu seamănă cu nimic din ce ai citit vreodată, o poveste care cu siguranță ți se va strecura pe sub piele…   Plasat într-o lume în care viața fiecărui personaj îi este scrisă pe piele, Cerneală vorbește despre niște oameni care își fac tatuaje ca să marcheze evenimente importante: căsătorii, nașteri, o slujbă nouă sau chiar o poveste de dragoste. - The Guardian    Broadway construiește o distopie șocantă: o societate aparent binevoitoare, complet transparentă, care prețuiește orice individ, indiferent de culoarea pielii – și, cu toate acestea, plină de bigotism, paranoia și ipocrizie. - Kirkus Review   Alice Broadway a avut mai multe slujbe înainte de a deveni scriitoare: a împachetat ciocolata la o fabrică de ciocolată, chelneriță, administrator… Totuși, își amintește că odată, în timp ce ieșise la plimbare cu copiii săi, s-a gândit că mereu își dorise să devină scriitoare. Iar visul acela s-a pierdut pe undeva. Așa că, atunci când copiii au mers la școală, s-a hotărât să se apuce de scris. Locuiește în Lancashire, bea ceai în timpul zilei și vin seara.  Fragment din volumul "Cerneala" de Alice Broadway:   "Acum, cu tot vântul ăsta care sufla printre ramurile copacilor izbindu-le de fereastra mea și cu întunericul de afară e atât de ușor să te gândești la poveștilea acelea. Îmi spun să încetez cu prostiile; ar fi trebuit să depășesc aceste spaime. Însă nu pot uita avertismentele primarului Longsight; amenințarea este reală. Prind molia în mâini, simțind-o cum își flutura aripile, lovindu-le de palmele mele timp de o secundă, înainte să se potolească. Deschizând fereastra cu cotul, desfac palmele și o eliberez. În loc să zboare, cade ca un bolovan; captivitatea sa temporară a omorât-o înainte de a fi eliberată. Îmi șterg mâinile de pantaloni. E târziu, așa că mă schimb în pijamale, mă urc în pat și închid ochii. Mă gândesc la tată, la sufletul lui blocat între hotarul dintre viață și moarte, în timp ce așteaptă fie cântărit și judecat. Mă gândesc la Connor, bărbatul care a fost însemnat și la cum arătau ochii lui înainte să-i fie înfipt acul în piele. Mă gândesc la Vrăjitoarea Albă și la avertismentele solemne ale primarului Longsight. Mă gândesc la focul judecății, arzând toată noaptea și toată ziua, la nesfârșit. Veioza mea rămâne aprinsă. Adorm, în cele din urmă.   Visez că mă aflu pe un pat de spital. Am un ac înfipt în braț cu un tub atașat de el. Mă uit la punga care se umple încetișor cu un lichid negru și mă întreb de ce mi se ia sânge. În timp ce mă uit la braț, văd cum tatuajele încep încetișor să mi se șteargă. Fiecare semn, cuvânt și imagine sunt șterse sub ochii mei. Nu sânge îmi iau, ci cerneală din tatuaje. Privesc în jos la pielea mea goală. Sunt goală. Sunt pierdută. Smulg acul din braț.    Mă trezesc gâtuită de frică. Mă dau jos din pat, îmi scot pijamalele și stau în fața oglinzii să mă asigur că semnele mele sunt toate acolo. Mă răsucesc și încerc să descifrez fiecare nume de pe copacul de pe spate. Mă izbește lipsa acestora. Am trăit șaisprezece ani, însă ce trebuie să arate pielea mea în această privință? Dacă aș muri în noaptea asta, cartea mea ar arăta la fel ca a oricărei alte persoane de vârsta mea. Cu excepția numelor, care ar fi diferite și a câtorva alte mici schimbări, povestea este aceeași. Pielea mea spune povestea pe care guvernul a ales-o pentru mine." Citește mai puțin...