Alege cuvintele, nu batele si pietrele

Alege cuvintele, nu bătele și pietrele. 7 metode prin care copilul tău să se descurce cu hărțuirea, conflictul și alte situații dificile de Scott Cooper Ce poți să faci atunci când fiul său fiica ta devine ținta glumelor proaste ale colegilor? Cum să-ți înveți copiii să nu se lase atrași în anturaje periculoase? Cum să-i ajuți să-și crească potențialul de reușită, să se apere și să crească frumos într-o lume nu întotdeauna binevoitoare, recurgând la forța cuvântului și nu la cea fizică? Prezentând tehnici precum autoexprimarea asertivă, rotiță care scârțâie, întrebările simple, puternicul probabil, replică la hărțuire, conul de tăcere, Sherlock Holmes, pauza de soluționare și altele la fel de ingenioase, această carte vine în ajutorul părinților și copiilor lor mai mici sau mai mari, care au nevoie de soluții sau vor doar să prevină situațiile sociale dificile. Clara, antrenanță, la obiect, detaliind fiecare tehnică prin scenarii ce pot fi adaptate în funcție de vârsta copilului, cu exemple de situații în care părintele joacă rolul interlocutorului iar copilul oferă răspunsul adecvat, lucrarea de față reprezintă un instrument valoros în bagajul oricărei persoane preocupate de educația celor mici.
Citește tot rezumatul cărții Alege cuvintele, nu batele si pietrele... De asemenea, adulții înșiși își pot însuși și aplică aceste metode, făcându-și viața printre semenii lor mai ușoară.   Scott Cooper, profesor, antrenor și membru în consilii educaționale și de prevenire a consumului de droguri, are mai mulți ani de experiență în dezvoltarea copiilor și a adolescenților   CUPRINS: Câteva cuvinte introductive  Capitolul 1. Metoda Gaiței albastre: Autoexprimarea asertivă  Capitolul 2. Metoda Ciorii: Răspunsul la învinovățire  Capitolul 3. Metoda Colibriului: Răspunsul la hărțuire  Capitolul 4. Metoda Guguștiucului: Rezolvarea conflictelor  Capitolul 5. Metoda Mierlei: Conversație socială încrezătoare  Capitolul 6. Metoda Bufniței: Răspunsul la gândurile autosăbotoare  Capitolul 7. Metoda Șoimului: Practicarea mindfulness‑ului  Câteva gânduri de încheiere • Mulțumiri  Lecturi utile despre practicarea mindfulness‑ului și despre terapia cognitivă • Listă de verificare a cunoștințelor Fragment din volumul "Alege cuvintele, nu bătele și pietrele" de Scott Cooper: "Copiii noștri trebuie să se accepte pe ei înșiși la fel de simplu și de ușor cum acceptă existența oceanului, a munților și a stelelor. Noi suntem niște creații și mai uluitoare.   Ar fi rezonabil din partea noastră să ne întrebăm dacă un rău sau o stâncă sunt periculoase sau nu, dar pare absurd să ne întrebăm dacă sunt rele. Cu toate acestea, foarte mulți oameni, care nu sunt nici pe departe vătămători sau periculoși, zoresc să se gândească obsesiv la ceea ce ei percep ca fiind deficiență și răutatea lor. Suntem cel puțin la fel de buni ca oricare altă creație de pe planetă. Copiii trebuie să se accepte pe ei înșiși la fel de simplu și de ușor cum acceptă existența oceanului, a munților și a stelelor. Dacă ne gândim bine la uimitoarea structură și la sistemele ce alcătuiesc mințile și corpurile noastre și observăm miracolul interior al naturii noastre spirituale, putem înțelege că suntem și mai impresionanți decât celelalte creații. Copiii trebuie, de asemenea, să înțeleagă că nu sunt gândurile lor. Poate părea un lucru evident, dar de regulă nu este. Când cineva exprimă o critică la adresa lor, în mintea lor își poate face loc gândul nu numai că au dat greș, dar și că sunt rebuturi. Este nevoie să fie învățați că, indiferent de sursa unor atîtfel de gânduri — din exterior sau din ei înșiși aceste gânduri niciodată nu pot fi ei. Ei sunt, pur și simplu. Un gând despre un munte nu este muntele și nu-l poate schimba în niciun țel — e doar un gând. În mod asemănător, gândurile despre copiii noștri nu sunt copiii noștri, sunt doar gânduri. În sfârșit, trebuie să fim foarte atenți când ne corectăm copiii. Tendința noastră naturală, ca părinți, este să criticăm prea mult (și să ne exprimăm aprecierea prea puțin). Ar trebui să ne păstrăm corecțiile pentru lucrurile care într-adevăr contează. Cea mai bună cale de a corecta este cea pe care am învățat-o deja — să folosim, simplu și clar, Eu-Puterea. Trebuie să le spunem copiilor noștri ce vrem și ce simțim; nu e nevoie să-i învinovățim, să le punem întrebări prin care să le inducem vinovăția sau să spunem lucruri care să-i facă să creadă că sunt fundamental deficienți." Citește mai puțin...