Povestirile din Muzică de belele descriu partea întunecată a Los Angelesului, lumea mahalalelor, a declăsaților și a rataților de profesie: vagabonzi, dezaxați, femei ușoare, cupluri cinice sau violente, scriitori alcoolici.
Printre ei se amestecă uneori și alter ego-ul scriitorului, Henry Chinaski, cînd implicat, cînd simplu martor la spectacolul acestei lumi decăzute, pe care o privește cu înțelegere și ironie. Istorisiri extrem de crude, de la încercarea repetată a unei soții de a-și împușca soțul pînă la un act de canibalism modern, alternează cu schițe de un umor nebun sau cu scene de viață oarecum tihnită în mizeria și promiscuitatea lor. Farmecul prozelor lui Bukowski constă de fapt în capacitatea de a prezenta cu o aparență simplitate, ce arată un mare rafinament al privirii, acest univers lipsit de speranță și strălucire, dar profund uman. „Povestirile din antologia lui Bukowski arată nu doar ce poate face lumea din oameni, ci și ce îi pot face oamenii lumii din jur cu cruzimea și depravarea lor... Franchețea dură a acestor proze e reflectată inclusiv de brutalitatea cu care curge textul în Muzică de belele.” (The Culture Trip) „Bukowski a trăit in Los Angeles și tot ce a scris el acolo, tot ce a simțit, concepția lui despre lume și viața, toate reflectă capriciile orașului și propria sa viață dezordonată, în special problemele pe care le-a avut cu alcoolul, femeile și scrisul. Cineva l-a întrebat odată: «Cum faci asta? Cum scrii, cum creezi?». El a răspuns: «Nu o faci... Nu te zbați. Asta-i foarte important: să nu te zbați nici pentru Cadillacuri, nici pentru creație sau nemurire. Aștepți, iar dacă nu se întîmplă nimic, mai aștepți o vreme...»” (Portland Book Review) „Bukowski este singurul scriitor american important de după al Doilea Război Mondial care a negat eficacitatea Visului American.” (Russell Harrison) Traducere din limba engleză de Dan Sociu
