Într-un tărâm aflat în pragul războiului, Șeherezada este smulsă din brațele iubitului ei soț, califul din Khorasan. Cândva, îl considerase un monstru – un ucigaș fără inimă, ce curmă viața soțiilor lui, răspândind pretutindeni în jur durere și suferință – dar, pe când îi deslușește tainele, descoperă un om extraordinar și o iubire căreia nu i se poate împotrivi.
Cu toate acestea, un blestem amenința s-o despartă pentru totdeauna de Khalid. Acum, își regăsește familia, care s-a adăpostit în deșert, unde forțe înspăimântătoare se adună împotriva lui Khalid – forțe hotărâte să-i distrugă imperiul sub comanda fostului iubit din copilărie al lui Șazi. Captiva între loialitățile pe care le nutrește față de cei dragi, singurul lucru pe care Șăzi poate să-l facă este să ia taurul de coarne. Folosind forțele magiei pe care le descoperă încetul cu încetul înlăuntrul ei, Șeherezada încearcă să pună capăt, o dată pentru totdeauna, cumplitului blestem și amenințărilor mocnite ale războiului. Dar ca să-și ducă misiunea la bun sfârșit și ca să rămână în viață, trebuie să fugă din mâinile propriilor dușmani. Saga încântătoare a Șeherezadei și a lui Khalid, ce-a început cu Urgia și zorile, își găsește acum finalul odată cu aventurile lui Șăzi, care face tot ce îi stă în putință să-și croiască drum spre singura ei iubire adevărată. „O poveste de iubire palpitantă, o eroină aprigă și curajoasă, loialități schimbătoare... Un roman presărat de meandre sfâșietoare și tulburătoare.” - BOOKLIST RENEE AHDIEH este absolventă a Universității Carolinei de Nord, Chapel Hill. În timpul liber, îi place să danseze salsa și să colecționeze pantofi. Este pasionată de toate rețetele culinare care conțin curry, de baschet, dar și de salvarea câinilor. Primii ani de viață i-a petrecut într-un apartament situat într-un zgârie-nori din Coreea de Sud. Drept urmare, adoră să fie cu capul în nori. Locuiește în Charlotte, Carolina de Nord, SUA. Fragment din romanul "Trandafirul și hangerul" de Renee Ahdieh: "Șeherezada se zbătea din nou într-un iureș de gânduri. Dacă Tariq se află în fruntea unei armate de soldați și avea să pornească un atac asupra frontierei dintre Khorasan și Pârția, încercau probabil să preia controlul asupra frontierei respective. În acest caz, frontiera se află în pericol. Devenind vulnerabila atacurilor din exterior. Atacurilor lui Salim Ali el-Sharif, sultanul însetat de putere al Partiei. Poate că asta și urmăresc. Un fior rece îi străbătu deodată trupul. Șeherezada trebuia să-i dea de-ndată de veste lui Khalid. Trebuia să ajungă în seara aceea în Rey ca să împiedice un eventual război cu Pârția, înainte ca alți oameni nevinovați să-și piardă fără motiv viața. În timp ce se se zbătea în negura gândurilor, se simți cuprinsă de un nou val de vinovăție. Purta responsabilitatea acestui dezastru iminent. Căci, de n-ar fi fost ea, Tariq nu ar fi pornit niciodată în această căutare nesăbuită a dreptății. În această aventură nesăbuită de a-și răzbuna iubirea. — Șeherezadă! o strigă Irsă, scuturând-o de umăr și smulgând-o din tumultul gândurilor. Ai auzit vreun cuvânt din tot ce ți-am spus? — Poftim? — Nu e... periculos, nu-i așa? întrebă Irsă. Nu e periculos... ce faci, nu-i așa? Șeherezadă izbucni în râs — un râs presărat însă de tonalități încordate și false. Se răsuci pe călcâie și se îndepărtă de soldați și de săbiile lor strălucitoare. Cele două surori se întoarseră la cort. Fără să mai spună vreun cuvânt, Șeherezada turnă apă în ligheanul de aramă. Mâinile îi tremurau, tulburând imaginea din apă. Încleștându-și maxilarul, își scoase peste cap tunica boțită, hotărâtă să se spele și să-și vadă apoi de treburile zilei. Să-și ducă misiunea la bun sfârșit, indiferent de consecințe. — Șeherezadă! țipă Irsă, alba la față ca varul. Blestemate fie rănile astea nenorocite! Ca și Artan Temujin! — Nu-ți face griji! îi spuse ea, încercând să-i înlăture spaima cu un gest nepăsător al mâinii. Nu sunt răni grave. Cuvintele ei se loveau însă de urechi surde. Și ochi îndoielnici. Ar trebui oare să-i mărturisească Irsei cum le căpătase? Să-i spună totul în speranța că sora ei îi va păstra secretul pentru câtva timp? La paștele cailor! Era mult prea riscant. Mai ales acum când Irsă avea atâta încredere în Rahim. Dacă avea să-i scape vreun cuvânt, Rahim ar putea să-i spună totul lui Tariq. Iar Tariq nu trebuia să știe nimic despre vizitele pe care Șeherezada i le făcea lui Khalid. Pericolul era mult prea mare. Iar ura mult prea învesunată. Era mai bine că Șeherezadă să nu-i destăinuie nimic Irsei. Se întoarse apoi cu spatele la sora ei și începu să se spele, frecându-și trupul cu o bucată de săpun Nabulși și clătindu-se apoi cu apă. Când își ridică brațul, simți parfumul stăruitor de santal. Khalid! Spaima i se cuibări în suflet. Și simți un nod în gât. Strângând din dinți, își stăvili freamătul lăuntric și continuă să se spele. Nu e timpul să cad pradă temerilor. La urma urmei, dacă totul avea să meargă așa cum plănuiseră, își vor primi în curând răspunsurile. Imediat ce Șeherezadă și Khalid vor descoperi cum să pună capăt blestemului, toate tainele vor ieși la iveală. Toată lumea va afla adevărul.”