Rugaciunea in duh si adevar

Cele 153 de „capitole” Despre rugăciune ale avvei Evagrie Ponticul († 399) sunt cel mai „mistic” tratat evagrian. Fiecare din ele, de o concizie lapidară și aparentă simplitate, e o nestemată șlefuită în multiple fațete.
Citește tot rezumatul cărții Rugaciunea in duh si adevar... Alături de prologul conceput ca un program, cele 153 de „teze” despre rugăciune evagriene alcătuiesc totodată un ansamblu unitar pe cât de savant articulat, pe atât de enigmatic. Explicarea lor continuă să fie o provocare pentru toți cei pasionați de teme duhovnicești. O regulă clasică a oricărei interpretări spune că sensul deplin al unui text poate fi sesizat doar ținând seama de contextul apariției sale. Nici un mistic însă nu se roagă și nu gândește în afara contextului său istoric, a mediului său uman foarte concret, iar acesta aruncă mult mai multă lumină decât se crede asupra gândirii lui. În cazul avvei Evagrie acest context fiind unul profund duhovnicesc, elucidarea lui permite evitarea multor anacronisme și răstălmăciri de tot felul, ceea ce nu e puțin lucru. Rod a peste trei decenii de meditație și investigație susținută asupra acestui text clasic al spiritualității filocalice, reflecțiile părintelui Gabriel Bunge s-au concretizat în seria celor treizeci de incitante și lămuritoare studii cuprinse în volumul de față. Cele cinci secțiuni în care sunt grupate alcătuiesc tot atâtea etape ale unei demonstrații inedite. Filozofia și teologia evagriană a rugăciunii sunt atent și fin reconstituite pe fundalul tradiției monahale egiptene ca replică dată controversei antropomorfiste de avva Evagrie aflat în dialog cu scrierile pahomiene și epistolele antoniene, ferm ancorat în spiritualitatea Părinților pustiei și interpret fidel al acesteia.    Cuprins   Cuvânt-înainte • Introducere. Evagrie Ponticul — un autor dificil   Partea întâi. „Evagrie înțeleptul”. Imaginea lui Evagrie în istorie   1. „Evagrie înțeleptul” său „Evagrie intelectualul”? Priviri asupra imaginii lui Evagrie în istorie   2. „Înțelepciunea care vine din afară”. Evagrie și „înțelepții acestei lumi”   3. „Filozofând în vederea rugăciunii”. Mai mult decât un tribut adus culturii epocii   Partea a doua. „Absurda erezie a antropomorfiștilor”. Situarea în context a tratatului Despre rugăciune   4. Controversa antropomorfită. Schița istorică   5. „Dumnezeu n-are corp”. Evagrie, Palladios, Cassian și Rufin, martori ai controversei antropomorfite   6. „După chipul lui Dumnezeu”. Dimensiunea biblico-teologică a controversei antropomorfite   Partea a treia. „Vreau să-mi spui, părinte, că voi vedea pe Dumnezeu!” Pahomie și primii săi ucenicii în izvoarele pahomiene   7. „Ochii părintelui nostru Pahomie și cei ai lui Teodor s-au deschis”. Pahomie și Teodor „văzători”   8. „Domnul șezând pe un tron înalt”. Vedeniile lui Pahomie și Teodor după Viețile copte   9. „Să nu vrei să-L vezi pe Hristos în chip sensibil!” O punere la punct a lui Evagrie   10. „Voința Domnului”. Finalitatea duhovnicească a „vedeniilor”   11. „Domnul slavei încununat cu spini”. Pahomie și Teodor văzători în tradiția pahomiană greacă   12. „Povestește-ne una din vedeniile tale!” „Vedeniile” lui Pahomie devin o problemă   13. „Mai spune în cărțile sale…”. Controversă în jurul „cărților lui Origen”   14. „Dorința după vedenii — o înșelare”. O evoluție remarcabilă   Partea a patra. „Rugați-vă în Duh și Adevăr”. Răspunsul lui Evagrie dat antropomorfiștilor   15. Lea și Rahela. Programul duhovnicesc al tratatului Despre rugăciune   16. „Filozofând pentru rugăciune”. Răspunsul „filozofului” Evagrie dat antropomorfiștilor   17. „Rugăciunea curată”. Scop ultim sau etapă?   18. „Bine-cinstitoarea cunoaștere a Treimii”. Mistica trinitară sau speculație monistă?   19. „Duhul Sfânt compătimitorul”. „Spiritualitatea” evagriană   20. „Rugăciunea adevărată”. „Teologia rugăciunii” la Evagrie   21. „Văzând fața Tatălui Care este în ceruri”. Dimensiunea hristologică a controversei antropomorfite   22. „Fără nimic intermediar”. Răspunsul lui Evagrie „teologhisitorul” la aspirațiile antropomorfiștilor   23. „Dincolo de orice înțelegere”. Noțiunea de gnosis la Evagrie   Partea a cincea. „Dreptul Antonie”. La izvoarele spiritualității evagriene Introducere. Evagrie Ponticul: inovator sau interpret fidel al învățăturii Părinților deșertului? Locul lui Evagrie în tradiția monahală a secolului IV   24. „Învățat de Dumnezeu”. Antonie după Atanasie   25. „Parga anahoreților”. Antonie după Evagrie   26. „Primul locuitor al deșertului”. O mărturie a lui Rufin despre Antonie   27. „Fericitul Antonie”. Mărturia lui Ioan Cassian   28. „Antonie cel Mare”. Văzut de Palladios   29. „Antonie scrie fraților săi”. Antonie după Antonie   30. „Să ne închinăm Tatălui «cum trebuie»”. La izvoarele învățăturii evagriene despre rugăciunea „în Duh și Adevăr”   Epilog. Evagrie la școala „dreptului Antonie” EVAGRIE PONTICUL, Despre rugăciune ANTONIE CEL MARE, Epistole Prescurtări și bibliografie (1. Scrierile lui Evagrie / 2. Alte izvoare / 3. Bibliografie selectivă) Citește mai puțin...