Oranki. Amintiri din captivitate

În amintire stăruie, rezemată de păduri, mănăstirea de la Oranki, de pe Volga de sus. Pe turlele văduvite de cruci au încolțit și prins rădăcini mesteceni argintii. În locul lor, când va veni Lumina, se va înălța până la cer, semnul Biruitorului morții.
Citește tot rezumatul cărții Oranki. Amintiri din captivitate... Între zidurile crenelate, acolo, au fost auzite vaietele prizonienfor de război, iar foamea, frigul și suferințele au umplut cimitirul din Poiana Morii. În unele zile, rare, răsărea soarele și pentru noi; pe fețele noastre palide flutură o lumină nepământeană. Dar orele acestea erau sărbătoare și însemnau popasuri, când bei apă limpede și-ți tragi sufletul. Apoi pădurile vuiau iarăși, ca marile răzvrătite. Zăpezile se așezau ca niște ziduri de cetate și lagărul trăia ceasuri de moarte. lernile erau fără sfârșit... Lângă umărul nostru simțim umărul celor ce au căzut. Peste țărâna lor, noi punem îngenuncheri de heruvimi. - Părintele Dimitrie Bejan  Citește mai puțin...