Printul nemilos

"Firește că vreau să fiu ca ei. Sunt frumoși ca niște săbii făurite într-un foc divin. Vor trăi veșnic. Iar Cardan e chiar mai frumos decât ceilalți. Pe el îl urăsc cel mai mult. Îl urăsc atât de mult, încât uneori, când mă uit la el, abia mai pot să respir.”   Jude avea șapte ani când părinții ei au fost uciși iar ea și cele două surori ale ei au fost răpite și duse să trăiască în înșelătoarea Înaltă Curte a Tărâmului zânelor.
Citește tot rezumatul cărții Printul nemilos... Au trecut zece ani și acum Jude își dorește mai mult decât orice să-și găsească locul aici, în ciuda condiției sale de muritoare. Însă multe dintre zâne detesta oamenii. Mai ales Prințul Cardan, fiul cel mai mic și mai nemilos al Înaltului Rege. Ca să-și câștige locul la Curte, Jude este nevoită să-l sfideze și să suporte consecințele.   Luxuriantă, plină de pericol, o carte ca o bijuterie întunecată. Lumea lui Black este amețitoare, pătrunsă de un sentiment neîndurător de pericol. M-a captivat capitol cu capitol, pe tot parcursul aventurii lui Jude, care este o eroină de care te atașezi imediat – curajoasă, dar practică, întru totul umană. Această poveste savuroasă vă va seduce și vă va face să tânjiți mereu după încă o pagină.   Pasajele fermecătoare care îți taie respirația, personajele secundare extrem de bine conturate și eroina seducătoare, tare ca piatra, îmbogățesc intriga inteligența și complexă care crește în intensitate și ajunge la o întorsătură de situație în actul al treilea, care vă va lăsa cu gura căscată. - Publishers Weekly   Jude, care se confruntă cu o lume pe care o iubește și o urăște deopotrivă și care alege să obțină putere și siguranță în loc să rămână o persoană cu inima curată, este o naratoare captivantă. Indiferent ce urmărește cititorul – o acțiune care să-l țină cu inima strânsă, o poveste de dragoste fatală, trădări, complexitate morală – povestea de față este o aventură pe cinste. - Booklist   Încă o creație fantastică, profund antrenanță și pe deplin captivanta de la Black, care-și merită locul pe toate rafturile de cărți YA. - School Library Journal   Una dintre cele mai romantice și incredibil de frumoase cărți pe care le-am citit în ultima vreme... Nu doar am întors paginile, ci am trăit în ele. - Jennifer Niven, autoarea bestsellerului Toate acele locuri minunate   Când citești «Cuvinte în albastru intens» te simți că în timpul unui dans lent sau ca atunci când te îndrăgostești sau când înoți în ocean într-o zi cu ploaie. Îți aduce aminte de puterea cuvintelor și a cărților și a poveștilor care îți umplu sufletul și te fac să vrei mai mult. Cath Crowley e magică. - Krystal Sutherland, autoarea romanului Inimi chimice   Un roman cu inimă mare. Proza superbă a lui Cath Crowley te va face să lăcrimezi și să te îndrăgostești până peste urechi. E meditație incredibil de onestă asupra durerii și a iubirii. - Jasmine Warga, autoarea romanului My Heart and Other Black Holes Fragment din roman: "Mă îmbrac repede în hainele moderne pe care le țin tocmai în fundul șifonierului - blugi, un pulover vechi, cenușiu, cu o stea neagră în față, și o pereche de teniși Converse înalți, argintii și strălucitori. Îmi strâng părul într-o căciulă împletită, înfoiată, iar când mă zăresc în oglindă înaltă (cioplită astfel încât să dea impresia că de fiecare parte a sticlei se află câte un faun deșucheat care privește lacom) descopăr că îmi întoarce privirea o persoană diferită. Poate persoana care aș fi putut deveni dacă aș fi fost crescută ca om. ...oricine o fi și persoana asta. Când eram mici, spuneam întruna că ne vom întoarce în lumea oamenilor. Vivi tot zicea că, dacă ar învăța încă puțină magie, am putea să mergem. Aveam să găsim un conac părăsit și ea avea să farmece păsările să aibă grijă de noi. Aveau să ne cumpere pizza și dulciuri, iar noi urma să mergem la școală numai dacă aveam chef. Dar, până să învețe Vivi cum am putea face călătoria asta, realitatea ne-a dejucat planurile. Se pare că păsările nu pot, de fapt, să cumpere pizza, chiar dacă sunt fermecate. Le găsesc pe surorile mele în fața grajdurilor lui Madoc, unde sunt înțărcați cai de zână potcoviți cu argint, lângă broaște enorme gata a fi înșeuate și înhămate și reni cu coarne late, de care sunt agățați clopoței. Vivi poartă blugi negri și o bluză albă, iar ochii de pisică îi sunt ascunși de ochelari de soare cu lentile reflectante. Taryn e îmbrăcată cu jeggings roz, un cardigan pufos și o pereche de ghete. Ne străduim să imităm fetele pe care le vedem în lumea oamenilor, fetele din reviste, cele pe care le vedem pe ecranele din cinematografe cu aer condiționat, mâncând chestii atât de dulci, încât mă dor dinții. Nu știu ce-și spune lumea când ne vede. Pentru mine, hainele astea sunt o costumație. Mă joc cu naivitate de-a costumațiile. Nu pot ghici ce impresie creează tenișii sclipitori, așa cum un copil costumat în dragon nu poate ști ce-ar spune dragonii adevărați despre culoarea solzilor săi. Vivi culege trei lujeri de rugină care cresc în apropierea troacelor cu apă. După ce găsește trei care se potrivesc cerințelor ei, îl ridică pe primul și sufla în el, spunând: „Răsări, fugarule, și poartă-ne acolo unde îți poruncesc." Cu aceste cuvinte, aruncă lujerul la pământ, iar acesta se preschimbă într-un ponei galben, costeliv, cu ochi de smarald și cu o coamă care aduce a frunziș dantelat. Poneiul scoate un nechezat ciudat, ascuțit. Vivi aruncă alți doi lujeri și în câteva clipe trei ponei din rugina foraie și adulmecă pământul. Seamănă oarecum cu caii de mare și pot străbate atât pământul, cât și cerul, după porunca lui Vivi, păstrându-și înfățișarea câteva ore bune și apoi prefăcându-se iarăși în ierburi. Până la urmă, se pare că nu e atât de greu să călătorești între Tărâmul Zânelor și lumea oamenilor. Tărâmul se întinde alături de orașele muritorilor și dedesubtul lor, în miezul lor putrezit, părăsit și mâncat de viermi. Zânele trăiesc în dealuri, în văi și sub gorgane, pe străduțe dosnice și în clădiri abandonate ale muritorilor. Vivi nu e singura zână de pe insulele noastre care traversează marea pe furiș și pătrunde destul de des în lumea oamenilor, cu toate că majoritatea lor își iau o înfățișare de muritor, ca să-i încurce pe oameni. Cu mai puțin de o lună în urmă, Valerian se laudă că prietenii lui și cu el păcăliseră niște turiști cu cortul și-i convinseseră să se ospăteze împreună cu ei, să înfulece frunze putrezite, vrăjite să arate că niște delicatese. Încalec pe armăsarul meu din rugină și-mi înfășor mâinile în jurul grumazului lui. Mereu vine clipa în care acesta începe să miște și nu pot să nu surâd. " Citește mai puțin...