Când în 1838 lordul John Paget călătorea prin Transilvania, cu aviditatea lui extraordinară de a cunoaște această parte a Europei, căsătorit fiind cu o aristocrată ardeleană, el era conștient că va realiza o adevărată frescă istorică a acestui ținut de care este deosebit de încântat, al cărui farmec l-a transmis generațiilor următoare cu o vie forță a expresiei, deosebit de convingătoare.
S-ar putea chiar că această cuceritoare descriere să-l fi atras definitiv de partea sa, de Transilvania, chiar și pe un conațional de mai târziu al lordului Paget, contemporan cu noi, și anume pe prințul Charles al Marii Britanii, așa cum cititorul roman este atras și marcat de Anglia lui Shakespeare, a lui Dickens, a lui Samuel Pepys, Jane Austen, Emily Bronte, Geoffrey Chaucer, Henry Fielding, John Galsworthy, Thomas Hardy, William Makepeace Thackeray și a altor mari creatori englezi. „Pot să spun liniștit – scrie Paget -, așa cum a zis și un scriitor german: «Nu cred că există nicio țară care să nu aibă ceva frumuseți de oferit, dar nu am văzut niciuna că Transilvania, unde totul este minunat»”.
