În cea de‑a doua jumătate a secolului al XX‑lea, caracterizată printr‑o continuă căutare de forme noi de exprimare, Georges Perec face parte dintre acei scriitori care par să reinventeze actul scriiturii, mizând pe arta combinatorie a formelor deja practicate.
Născut la data de 7 martie 1936, din părinți evrei polonezi naturalizați în Franța, la vârsta de patru ani scriitorul își pierde tatăl, mort pe front, iar mama, doi ani mai târziu deportată la Auschwitz, este confirmată ca dispărută la 11 februarie 1943.
Departe de dorința de a avea o diplomă universitară, Perec își abandonează studiile de istorie, începute la Sorbona, ocupându‑se de lectură și scris. În 1965 primește premiul Renaudot pentru primul său roman publicat, Les Choses, iar în 1978, obține premiul Medicispentru romanul La vie mode d’emploi. Este momentul recunoașterii sale, în literele franceze și universale, ca reformator absolut al scriiturii românești, elogiat pentru tripla măiestrie de scriitor neîntrecut în arta descrierii, a povestirii și a structurării textului. - Yvonne Goga
