Cumpără cartea Calaretul de arama la cel mai mic preț:

54.90 lei Vezi cartea
52.16 lei Vezi cartea
54.90 lei Vezi cartea
51.06 lei Vezi cartea
49.49 lei Vezi cartea
52.29 lei Vezi cartea
54.90 lei Vezi cartea

Descrierea cărții Calaretul de arama de Paullina Simons

O minunată poveste de dragoste se înfiripă în Leningradul ocupat de nemți, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Tatiana are doar șaptesprezece ani, când naziștii invadează Rusia, în 1941. Citește mai mult... Trăiește împreună cu părinții, bunicii, fratele geamăn și sora în două cămăruțe din Leningrad, ducând o viață modestă, dar liniștită. Războiul n-a atins încă acest oraș mărturie a unei glorii apuse, unde mai există speranță. Fire romantică, Tatiana simte că perioada copilăriei a luat sfârșit când îl cunoaște pe Alexander, un locotenent din Armata Roșie de care se îndrăgostește la prima vedere. Dar întâmplarea face ca rivala ei pentru inima ofițerului să fie chiar Dasă, sora ei mai mare. Prinsă între dragostea de soră și dragostea pentru Alexander, inima Tatianei devine, și ea, un câmp de bătălie. Între timp, Leningradul e izolat de restul țării, căzând în mâinile forțelor naziste, iar familia lor va trece prin momente dramatice, făcând eforturi să-și procure hrana și să rămână în viață. Cei doi îndrăgostiți, Tatiana și Alexander, vor fi angrenați în iureșul evenimentelor și vor avea de dus o luptă aprigă pentru a-și câștiga libertatea și dreptul de a-și trăi iubirea. Un fascinant român despre pasiune, trădare și supraviețuire, în care realismul evenimentelor se împletește magistral cu trăirile intense ale personajelor. Se observă repede că autoarea de origine rusă, Paullina Simons, stăpânește acest gen de saga romantică... Ea poate să facă demonstrații puternice despre trăinicia spiritului uman, dar niciodată în detrimentul pasajelor descriptive pline de strălucire, forța și frumusețe. - Barry Forshaw Fragment din roman: "Tatiana știa că venise prea târziu pe lume. Și ea, și Pașă. Ar fi trebuit să se nască în 1917, ca Dasa. După sora ei, părinții lor mai avuseseră și alți copii, dar nu pentru mult timp: doi frați, unul născut în 1919, iar celălalt în 1921, fuseseră răpuși de tifos. O fetiță, născută în 1922, murise de scarlatină în 1923. Apoi, în 1924, în vreme ce Lenin își dădea ultima suflare și Noul Plan Economic - o revenire efemeră la libera inițiativă - se sfârșea, iar Stalin își consolida poziția politică în prezidiu cu ajutorul plutonului de execuție, Pașa și Tatiana veniseră pe lume la o diferență de șapte minute, când Irina Fedorovna avea douăzeci și cinci de ani și deja era secătuită de puteri. Cei doi soți își doriseră băiatul, pe Pașă, însă apariția Tatianei îi luase cu totul prin surprindere. Nimeni nu avea gemeni. Cine avea gemeni? Aproape că nimeni nu auzise vreodată de gemeni. Și nu aveau loc pentru ea. Ea și Pasa fuseseră nevoiți să împartă același pătuț în primii trei ani de viață. Iar după aceea Tatiana dormise cu Dasa. Totuși, prezența ei ocupă un loc foarte valoros în pat. Dasa nu se putea căsători pentru că Tatiana folosea locul în care ar fi trebuit să doarmă soțul ei. Și nu pierdea niciodată ocazia de a-i reproșa acest lucru: "Din cauza ta o să mor fată bătrână". La care Tatiana ripostă imediat: "Sper s-o faci cât mai curând. Ca eu să mă pot căsători și să dorm lângă soțul meu". După ce absolvise școala, luna trecută, Tatiana se angajase, ca să nu mai trebuiască să petreacă încă o vară lungă la Luga, citind, vâslind sau jucându-se cu copiii pe ulițele prăfuite. Toate verile copilăriei și le petrecuse la dacha lor din Luga sau în apropierea lacului Ilmen din Novgorod, unde părinții Marinei, verișoara sa, aveau și ei o dacha. În trecut, Tatiana aștepta cu nerăbdare să mănânce castraveți în iunie, roșii în iulie și poate niște zmeura în august, să culeagă ciuperci și afine și să pescuiască pe rău. Toate - niște plăceri atât de mici! Dar vara aceasta avea să fie cu totul diferită. Tatiana realiza că se săturase să mai fie copil. Dar nici nu știa cum să fie altceva, așa că se angajase la fabrică Kirov, aflată în sudul orașului Leningrad. Asta părea să poarte amprenta maturității. Acum lucra și răsfoia mereu ziarele, clătinând din cap atunci când citea despre evenimentele din Franța, despre mareșalul Petain sau despre Dunkirk și Neville Chamberlain. Încercă să păstreze o mînă serioasă, dând grav din cap când vedea știri legate de criza din Țările de Jos sau din Extremul Orient. Acestea erau concesiile pe care Tatiana le făcea ideii de maturitate - slujba de la Kirov și articolele din Pravda. Îi plăcea să lucreze la Kirov, cea mai mare fabrică din Leningrad și poate din întreaga Uniune Sovietică. Tatiana auzise că, undeva în fabrică, muncitorii construiau tancuri. Dar era sceptică. Nu văzuse niciunul până acum. Ea lucra la tacâmuri. Treaba ei era să aranjeze în cutii cuțitele, furculițele și lingurile. Era penultima persoană în procesul de asamblare. Ultima era o fată care sigilă cutiile. Tatiana o privea cu milă, căci i se părea cumplit de plictisitor să sigilezi cutii. Măcar Tatiana mânuia trei ustensile diferite. Avea să fie distractiv să lucreze vara asta la Kirov, își spunea ea, stând întinsă pe pat, dar nu la fel de distractiv cum ar fi fost o evacuare. Tatiana ar fi vrut să poată citi câteva ore. Tocmai începuse povestirile satirice ale lui Mihail Zoscenko despre realitățile ironice ale vieții din Uniunea Sovietică, însă tata îi dăduse instrucțiuni foarte clare. Se uită cu jind la carte. " Citește mai puțin...

RECENZIILE CĂRȚII CALARETUL DE ARAMA PUBLICATE PE BOOKNATION