Antidepresiv

Judecăm ușor, iertăm greu și iubim tot mai puțin. Nu. Nu suntem singuri. Ne-am însingurat. Ce ar fi dacă tu, tu, sau tu, ori tu ai face primul pas? Hai, rupe lanțurile. Sparge zidurile. Nu îți mai fie teamă.
Citește tot rezumatul cărții Antidepresiv... Spune te iubesc, mi-e dor de tine, ia-mă în brațe, ține-mă strâns, îmi e teamă, ajută-mă, iartă-mă, hai să bem o cafea. Hai, îmbrățișează. Pupa. Sărută. Pleacă. Fii bun. Ai compasiune. Așteaptă. Ce mai faci? Ești bine? Spune, ești bine? Ce te doare? Sunt aici, nu te teme. Ce îți dorești? Întreabă și spune toate astea. Spune ce simți. Spune mereu adevărul. Privește-te în oglindă și spune-ți adevărul, oricât ar durea. Vei fi liber. Adevărul e frumos, limpede, te eliberează. Timpul nostru, aici, e scurt. Nimeni nu ne garantează că apoi mai există ceva. Asta, viața asta, de acum, e tot ce știm și avem. Nu irosi timpul. Trăiește. Bea vin. Mănâncă prăjitură, ciocolată și vată pe băț. Fă sport. Ia un copil în brațe și dansează cu el. Sau ia-te în brațe și dansează cu tine. Dar dansează. Cânta. Cumpără-ți rochia, ori blugii, ori tenișii pe care îi dorești atât de mult. Privește munții și înoată în mare, până haaaat, departe, în larg. Sau stai la mal și fă castele de nisip. Fa dragoste. Simte viața cum curge prin tine. Taci mai mult. Ascultă mai mult. În tăcere te vei auzi cel mai bine. Nu mai lupta. Abandonează-te. și, cel mai important, visează. Niciodată, orice s-ar întâmpla, nu uita să visezi. (Autoarea)   Ioana Duda este unul dintre cei mai vii oameni pe care i-am cunoscut vreodată. (Cristina Nemerovschi) Fragment din volumul "Antidepresiv" de Ioana Duda: "Multe dintre dramele umane provin din faptul că oamenii devin sclavii stereotipurilor culturale. Vor să fie slabi, îmbrăcați, aranjați, inteligenți, pregătiți, interesanți, glumeți că cei pe care îi văd la televizor ori prin reviste. Băgați pe gât ca modele culturale și sociale. Că doar nu orice terchea-berchea apare la teveu! Și uite așa, cu ochii beliți prin monitoare ori reviste, oamenii uită că frumusețea naturii umane constă nu în perfecțiune (de câte ori trebuie să vi se mai repete că e photoshop? Și, surprise, surprise, cică nu mai e în vogă botoxul. Mvai, mie!), care e rece, inumană, ci în perfectibilitate. Liniștea vine din contactul cu tine și acceptarea a ceea ce ești. Iar evoluția presupune strădania permanentă de a deveni cea mai bună versiune a ta. Toți sunt prinși în propria poveste. Iese din ea și intră în a altora doar cel care iubește cu adevărat. Am vrut și eu să fiu Alexandra, Adriana, Ramona, Gina, Măria etc. până am înțeles că nu ăla e spilu'. Ci, ce să vezi, am aflat că ieduții mă fac fericită și cățeii, și caprele, și pisicile bune și prostovane. Și biscuiții simpli, cu dulceață de caise, sau gutui sau căpșuni făcută de tată. Și găluștele cu prune făcute de mamă. Și sunt fericită când îmi văd fratele râzând și când mă pupa pe cap, în timp ce crede că dorm și îmi spune că mă iubește. Și sunt fericită când pălăvrăgesc cu colegele despre farduri, rochii și sandale ori pantofi. Și când vorbesc cu Adriana despre cărți și când Diana își prinde părul în coc sau cu bentița și e așa frumoasă. Și coronițele din margarete și flori de câmp. Și oamenii buni, care ajută alți oameni ori animale necăjite. Și femeile frumoase, care râd mult. Să dansez și să cânt. Și umbrelele cochete, din acelea transparente, pe care sunt desenate pisici. Și cafeaua cu lapte și două lingurițe de zahăr. Și să citesc sâmbăta după masă, în pat, cu Lola sătulă și dormind lângă mine, după ce am mâncat prânzul tot în pat, stând turcește și cu ochii în carte. Și mirosul teilor și să mă plimb desculță prin oraș, pădure ori pe plajă. Și sportul mă face fericită. Și mă mai face fericită brânză proaspătă, puțin sărată, cu roșii coapte, dulci și zemoase." Citește mai puțin...