Mirror Mirror - Cara Delevingne

 Prieten. Iubit. Victima. Trădător. Ce vezi când te uiți în oglindă?   Poate că nu sunt persoana cinstită care îmi închipuiam că sunt. Poate că sunt de fapt un monstru.  Red, Leo, Rose și Naomi sunt niște inadaptați.
Citește tot rezumatul cărții Mirror Mirror - Cara Delevingne... Red are o mamă alcoolică și un tată mereu absent. Leo are un frate care îl ademenește într-o lume întunecată și violență. Rose încearcă să uite de suferințele trecutului apelând la aventuri și alcool. Naomi fuge de acasă, căutând libertatea pe care pare să n-o găsească nicăieri. Cei patru prieteni se simt singuri împotriva tuturor, până când înființează împreună o formație, Mirror, Mirror – propria lor familie, singurul loc unde pot fi cu adevărat ei înșiși. Apoi Naomi dispare și e găsită aproape moartă în Tamisa, iar poliția crede că a fost o încercare de sinucidere nereușită. Prietenii ei sunt devastați. Ar fi trebuit să aibă grijă unii de alții, cum de n-au văzut semnele prevestitoare? Oare cât de bine o cunoșteau pe Naomi? Și cât de bine se cunosc între ei? Dar după ce o serie de indicii îi face să se îndoiască de ipoteza poliției, Red, Leo și Rose sunt nevoiți să se confrunte cu propriile lor frici și secrete întunecate. E o călătorie care le va bulversa lumea. Nimic nu va mai fi la fel, pentru că, odată spartă, o oglindă nu mai poate fi reparată.   Supermodelul internațional și actrița Cară Delevingne ne oferă un tulburător român de debut despre prietenie, identitate și caracterul înșelător al aparențelor.   Cara Delevingne este una dintre cele mai influente femei din generația ei. Născută la Londra, Delevingne a devenit celebra în 2009, primind titlul de „Modelul anului“ la British Fashion Awards in 2012 și 2014. Cariera de actriță și-a început-o cu un rol în Anna Karenina, după care a fost distribuită în filme precum Orașe de hârtie (ecranizare după romanul lui John Green, publicat la Editura Trei în 2014), Brigada sinucigașilor, Valerian și orașul celor o mie de planete și Life în a Year, care va avea premiera în 2018. Mirror, Mirror este romanul ei de debut.    Cără a scris Mirror, Mirror împreună cu Rowan Coleman, autoare ce a figurat în lista de bestselleruri Sunday Times. Rowan locuiește cu familia ei numeroasă și doi câini într-o casă din Hertfordshire, îmbinând creșterea copiilor cu scrierea de romane pentru adulți și adolescenți.     Fragment din volum:     "Mai ciudat e că-mi plăceau drumurile astea la Urgențe. Îmi plăceau așteptările lungi, pentru că asta însemna că mama sau tata erau lângă mine și rămâneau acolo oricâte ore ar fi durat. Chiar dacă taică-meu rată mereu ceva important din cauza asta, iar maică-mea, care era însărcinată cu Gracie, se simțea mereu indispusă și obosită, atâta vreme cât stăteam acolo, erau doar ai mei. Mă ascultau cu atenție, vorbeam, râdeam și mă lăsau să mă joc pe telefonul lor. Când am căzut din copac, a trebuit să rămân la spital peste noapte, pentru că îi îngrijora lovitura la cap. Mama a închiriat un televizor pentru noi și a stat lângă mine toată noaptea, legănând o pungă uriașă de Doritos pe burtica ei umflată și ținându-mă de mână.     Când a venit asistența socială în vizită, ne-am dus să vorbim în bucătărie, iar maică-mea s-a așezat pe marginea scaunului, rozându-și unghiile. Nu-mi dădeam seama de ce era îngrijorată, dar nu voiam s-o văd așa, nu-mi plăcea expresia de pe figura ei. Voiam să treacă totul. Așa că i-am povestit femeii despre fiecare accident, unul după altul, în detaliu; câine, fotbal, copac. Apoi a trebuit să-i povestesc din nou, și încă o dată când mama nu era în cameră, abia apoi a plecat.     — Cu cine-oi semăna tu, a spus maică-mea, întorcându-se în casă și trecându-și mâna prin părul meu. Micul meu cascador.     Mi-a făcut o ciocolată caldă cu bezele și-mi amintesc că stăteam la masă, întrebându-mă ce făcusem bine.      Ultima oară am fost aici când s-a născut Gracie. Tata ne-a condus printr-un labirint de coridoare către o cameră plină cu draperii în care se afla mama, pe marginea unui pat cu roți, ținând în brațe botul roșu de soră-mea, care urla din toți rărunchii. Când mă cuprinde tristețea, mă gândesc la ziua asta, la noi patru în jurul patului, uniți. O familie, mirosul părului lui Gracie, zâmbetul de pe fața lui taică-meu. Felul în care arată mama — atât de obosită și de fericită! Mă gândesc mereu la ziua aia, pentru că a fost ultima dată în care mi-amintesc să ne fi simțit ca o familie.     Mda, aia a fost ultima oară.     În timp ce-l urmam pe domnul Smith prin spital, perdelele lucioase și coridoarele lungi alunecă prin fața mea că o imagine de realitate virtuală veche, depășită. Aerul e îmbibat cu un miros ascuțit, care mă împiedică să respir. Liniștea din lift, sunetul tălpilor noastre de cauciuc, luminile care pâlpâie deasupra.     Urmează un salon și știm toți că acolo se află prietena noastră. Și că poate e pe moarte.     În fața salonului îi văd pe părinții lui Nai, îmbrățișați, fiecare cu fața îngropată în gâtul celuilalt. Mama ei, agățată cu toată puterea de tricoul soțului, ca și când i-ar fi teamă că dacă-i dă drumul o să se înece.     — Doamna Demir?     Rose e cea care face un pas înainte, desprinzându-se de lângă domnul Smith, aflat lângă lift. De obicei, îi strigam Max și Jackie, dar asta nu pare un moment potrivit.     În clipa în care o vede pe Rose, mama lui Nai o trage în îmbrățișarea lor. Urmează Leo, apoi eu, îi strângem în brațe pe cei care ne-au primit mereu cu bucurie în casa lor la orice oră.” Citește mai puțin...