Despre fotografie

Publicată în 1977, Despre fotografie câștigă premiul Național Book Critics Circle Award for Criticism, devenind ulterior un bestseller al autoarei. Washington Post consideră volumul „o analiză splendidă a schimbărilor pe care fotografia le-a generat în felul noastru de a privi lumea și de a ne privi pe noi înșine, în ultimii 140 de ani“.
Citește tot rezumatul cărții Despre fotografie... Perspectiva critică inovatoare asupra fotografiei propusă de Susan Sontag în acest volum pune sub semnul întrebării contextele morale și estetice ale acestei forme de artă. Carte recomandată de Teodor Baconschi în cadrul proiectului Libris, "Oameni și cărți". Fragment din cartea "Despre fotografie" de Susan Sontag "Trăim o epoca nostalgică, iar fotografiile promovează activ nostalgia. Fotografia este o artă elegiacă, a crepusculului. Majoritatea subiectelor fotografiate sunt, prin simplul fapt de a fi fost imortalizate, atinse de patos. Un subiect urât sau grotesc poate fi emoționant deoarece atenția fotografului i-a conferit demnitate. Un subiect frumos poate inspira tristețe pentru că s-a învechit sau pentru că nu mai există. Toate fotografiile sunt instanțe de memento mori. A fotografia înseamnă a participa la condiția muritoare, la vulnerabilitatea și metamorfozarea altei persoane (sau altui lucru). Prin decuparea unui moment precis și „înghețarea" lui, toate fotografiile sunt martorii trecerii i muabile a timpului. Aparatele foto au început multiplicarea lumii în momentul în care peisajul uman a început să se transforme într-un ritm vertiginos: în vreme ce nenumărate forme de viață biologică și socială dispar într-un interval scurt de timp, un dispozitiv este capabil să înregistreze ceea ce dispare. Parisul schimbător, cu texturile sale complexe din timpul lui Atget sau Brassai a dispărut aproape în întregime. Asemenea rudelor și prietenilor defuncți păs-trați în albumul de familie, a căror prezență în fotografii ne exorcizează o parte din anxietatea și remușcarea cauzate de dispariția lor, fotografiile cartierelor acum demolate, ale zonelor rurale desfigurate și aride ne oferă o relație minimală cu trecutul. O fotografie este în aceeași măsură o pseudo-prezentă și o dovadă a absenței. Ca focul dintr-un șemineu, fotografiile, mai ales ale oamenilor, ale peisajelor îndepărtate ale orașelor din trecutul acum dispărut, sunt stimulente ale reveriei. Sentimentul intangibilului evocabil prin fotografii hrănește în mod direct sentimentele erotice ale celor pentru care dorința este accentuată de distanță." Citește mai puțin...